…Sala e în delir. Forța de gravitație nu mai reușește să țină spectatorii lipiți de plușul scaunelor. Pentru o clipă mă surprind rugându-mă ca clădirea în care mă aflu – Teatrul de pe Lipscani – să nu aibă cumva bulină roșie. Și nu pentru că zona ar recomada-o pentru așa ceva, ci pentru că magnitudinea seismului care se petrece înăuntru, în jurul meu, riscă să producă pagube materiale…Dar nu! 
Clădirea rezistă, în pofida întâmplărilor de pe scenă, unde o echipă de dansatori coreeni, ascunși după exotice măști, inflamează câteva sute de spectatori. Băieții par a fi compuși din fragmente, pe care muzica și un scenariu inspirat le descompun și le recompun la loc, pe ritmurile îndrăcite ale unor hituri internaționale de ultimă oră și combinându-se, în fundal, cu o grafică spectaculoasă, care întregește scenariul regizoral. 
E o poveste cu marionete. O metaforă a omului manipulat de păpușar, a relației dintre cele două entități, învăluită în parfumul unei frumoase povești . Din mulțimea de măști care se contorsionează pe scenă, se desprinde una : marioneta care se îndrăgostește de o spectatoare.. Spectacolul devine interactiv, pentru că spectatoarea nu este doar în scenariul regizorului, ci și în sală, aleasă la întâmplare și devenită personaj de show. Iubirea nu poate lipsi, se pare, din nicio ecuație a artei…
Băieții de la „Expression Crew – trupa coreeană de B-boy – sunt senzaționali. Dansează 
impecabil, într-un grup sincronizat perfect, sau în mici recitaluri individuale, specifice breakdance-ului, electrizează spectatorii, se joacă cu laserele, imaginează, pe scenă, personaje ireale, roboți, păienjeni uriași, războaie între acetștia, aruncându-te pe tine, umilul spectator înfundat într-un fotoliu de pluș, într-un Viitor pe care nu se știe dacă-l vei apuca, dar primești permisiunea ca, grație lor, să-l simți oleacă, pe pielea ta.
…În jurul meu este o sală care a luat foc, fără să i se vadă flăcările. Nu cred să fi rămas vreo particulă de materie care să nu trepideze în ritmul muzicii îndrăcite și a băieților de la „Expression Crew”. Deși au fost avertizați că fotografiatul este strict interzis, toți spectatorii fac pe furiș câte o poză, îndeptându-și mobilele spre scenă. Nu poți pleca acasă fără o amintire…
Spectacolul pe care tocmai l-am urmărit , precum și mulțimea de premii internaționale , câștigate peste tot, prin lume, de trupa invitată la București de către Ambasada Coreei de Sud, îmi lasă sentimentul că am fost părtașa la unul din evenimentele de top ale Planetei. Deocamdată, irepetabil.
Foto: Marian Grigore
Comentează