Nu este posibil să fim contemporani cu Centenarul Marii Uniri de la 1918 și să nu îi acordăm respectul cuvenit. Miracolul care s-a înfăptuit acum 100 de ani cu jertfa eroică a poporului nostru nu se poate să nu fie sărbătorit de noi, după 100 de ani de lupte pentru drepturile și neatârnarea noastră ca nație.
Așa că, cu câteva luni înainte de Marele Eveniment am hotărât toată familia că vom merge de 1 decembrie la Alba-Iulia. Nouă ni s-au alăturat câțiva prieteni cu dragoste de glie și de popor care au înțeles, ca și noi, că nu se poate să nu fim acolo. Acum 100 de ani, români din toate colțurile țării au mers pe jos sau cu căruța ori călare, cu copii, bătrâni, gravide, invalizi de război, cu mic cu mare, să sărbătorească reîntruparea țării, desi nici la acel moment nu era reîntregită total țara noastră, căci dacă mă duc în cele mai vechi timpuri când strămoșii noștri pelasgo-traco-geto-daci stăpâneau Europa și teritorii din alte continente, pe umerii noștri e o mare responsabilitate, aceea a redevenirii forței de odinioară, când acest pământ era leagănul civilizațiilor, adică să redobândim respectul întregului popor european și ale tuturor neamurilor europene. De aceea, Papa Ioan Paul al II-lea a spus despre România că este ”Grădina Maicii Domnului”, la Vatican aflându-se cele mai mari dovezi ale acestor afirmații și sper să apuc acele timpuri când vor fi date publicității.
Ca mine, se pare că au gândit mulți români, pentru că Alba -Iulia era ocupată 99%, iar cele câteva camere rămase libere se închiriau la prețuri astronomice. Așa că am apucat cazare la Turda, la aproximativ 70 de km de Alba-Iulia. Alți prieteni au stat la Cluj, la peste 100 de km de Alba-Iulia. Satele din jur ocupate la refuz, Sibiul închiriat de mult, s-a stat în Vâlcea, alții au plecat pe 30 noiembrie din Constanța, București, din Moldova, din Banat pentru a ajunge în inima țării pe 1 decembrie.
În ziua Sfintei Uniri, zeci de km de mașini blocau intrarea în Orașul Unirii. N-am auzit un claxon, n-am văzut un comportament indecent, toată lumea, cu mic cu mare, plină de bucurie, mulți obosiți după ce au condus sute de kilometri cu copiii în mașină, români veniți din Italia Franța, Anglia, Ungaria, Moldova de peste Prut, Spania, chiar și din USA și Canada, eram toți la unison o suflare. Primăria Alba-Iulia
a făcut față cu brio acestui „asediu” al românilor de pretutindeni și a înființat la toate intrările în oraș zeci de parcări, în incinta unor societăți sau fabrici care și-au pus la dispoziție spațiile generoase pentru parcare. Polițiștii dirijau răbdători cirulația, iar la fiecare parcare veneau autobuze care preluau românii pentru a-i duce la cca 500 m de centru. Felicit pe această cale autoritățile acestui oraș pentru felul în care, singure, fără niciun ajutor de la centru, au făcut față exceptional afluenței sutelor de mii de români. Personal cred că s-a depășit milionul de români la Alba-Iulia.
Ajunși la miezul zilei în centrul orașului, am plans de emoție a spectacolului ce se întindea în fața ochilor mei. Sute de moroșeni veniți cu căruțele, alții călare, în superbele lor costume populare, fete de o frumusețe dacică, unică în lume, cântece de luptă și cinstire a eroilor, colinde din toate colțurile țării, olteni veniți de peste tot, moldoveni, bănățeni, dobrogeni, munteni, toată lumea îmbrăcată în frumosul nostru port popular, hore încinse în mijlocul străzii, steaguri cu lupul dacic, vestitul și înfiorătorul strigăt de luptă al dacilor, steaguri cu Dacii Liberi, primul steag al Revoluției lui Tudor Vladimirescu și al lui Nicolae Bălcescu, tricolorul pe orizontală, toată lumea la unison a strigat deodată: TRĂIASCĂ, TRĂIASCĂ, TRĂIASCĂ, ARDEALUL, MOLDOVA ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ! Lumea era în lacrimi, s-a strigat unirea cu sora Moldova, s-a
strigat pentru renașterea spiritului dacic, s-a recitit Proclamația Marii Uniri, oamenii se îmbrățișau, se pozau în costumele naționale ce reprezentau anumite zone ale țării noastre. Personal am purtat un costum national superb din zona Dâmboviței, vechi de peste 100 de ani, lucrat manual, care s-a integrat perfect acelei atmosfere și parade a costumelor naționale, iar soțul și copiii mei costume din Oltenia, vechi de aproape 100 de ani, lăsate din tată-n fiu. Toți avem obligația să deținem măcar un costum național din orice zonă a țării, pentru că acesta este portul nostru adevărat, port din care s-au inspirat zeci de creatori de modă renumiți, fără să plătească un leu patrimoniului nostru.
Sosirea Președintelui României, însoțit de Patriarhul Daniel, a fost de o decență cuvenită acestui evenimet, astfel că, indiferent de opțiunile politice și de preferințele religioase sau ateiste, toți am acordat respectul cuvenit acestui eveniment de o importanță colosală, iar reprezentanții statului român și ai partidelor politice, ai Bisericii și ai cultelor religioase au fost, cred, pentru prima oară într-o deplină concordanță cu evenimentul la care participau, acordându-și respectul cuvenit, mai ales față de tot poporul aflat acolo. În sfârșit, am avut parte de decență și bun-simț, de respect și civilizație, și de un înalt simț patriotic și respect, nu numai față de moment, ci și față de înaintașii noștri care și-au dat viața pe câmpul de luptă pentru ca noi să trăim în pace pe acest pământ străbun.
Parada militară a fost impresionantă, deasupra avioanele zburau spre înaltul cerului, s-au tras 21 de salve de tun, iar la sfârșit s-a aruncat deasupra mulțimii cu confetti, spre bucuria cea mai mare a copiilor. Evident că toți cei de acolo erau însoțiți de copii, de la sugari, până la adolescenți, pentru că spiritul național, patriotismul, dragostea de neam și țară, respectul față de istorie și jertfa înaintașilor se cultivă și se învață prin exemplu. Poate pentru copii la acest moment nu a însemnat un lucru atât de important, cât a însemnat pentru noi, însă peste ani și ani, când și ei vor fi părinți își vor aduce aminte și vor povesti urmașilor lor că ”Am fost și eu la Alba-Iulia și am văzut Centenarul de Aur”!
Totul la Alba-Iulia este plin de simbolism. Centrul a fost amenajat în așa fel încât să însemne Unire. Noul pod – Podul Unirii – este pe piloni în 4 colțuri, care să arate unirea celor 4 provincii, Monumentul Unirii, ce seamănă cu simbolul facebook (facebook ar trebui să se simtă onorat și să plătească niscaiva drepturi 😊), este așezat în linie perfect dreaptă cu Catedrala și bulevardul principal, păcat doar că singurul monument neiluminat era tocmai statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, făuritorul Primei
Mari Unirii de la 1600, blocurile iluminate în tricolor, noaptea te primeau arhitecții tineri care lucraseră la proiect și te plimbau peste tot oferindu-ți explicații, ghidându-te oriunde doreai să mergi, și le mulțumesc pe această cale acestor minunați ”copii„ care
înghețau pentru turiști, totul a fost la cote excepționale.
Astfel că, nu puteam să nu îmi amintesc de Dumitru Almaș, al cărui titlu i l-am adaptat pentru acest eveniment, și însuflețită de un spirit patriotic ce mă animă din copilărie datorită unei educații patriotice oferită de familia mea, ce o transmit cu drag copiilor mei, precum și de spiritul pur neaoș românesc pe care l-am trăit alături de sutele de mii de români aflate la Alba-Iulia la Centenarul Marii Unirii, nu pot să nu citez cuvintele marelui nostru scriitor Lucian Blaga: ”TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAȚĂ!”
Comentează