Strecor , in acest editorial, o emoție pe care , la momentul intamplarii ei, n-am avut vreme s-o aprofundez. Dar pentru că melodia despre care vă voi vorbi, a fost slagărul unei generatii, poate că o să strecor ceva emoții si în sufletele voastre!
In cadrul recitalului sau de la Festivalul de la Mamaia, legendarul Bobby Solo a strecurat și o melodie care m-a pus pe jar : “Marina, Marina” – cântecul pe care-l fredona prin casa, împreunâ cu radioul, frumoasa mea mamă, in timp ce eu prindeam viată în pântecele sale. Atunci, în îndepărtarea vremurilor de demult, mama si-a jurat că, dacă va avea fată ( pe atunci nu existau ecografe!) , o va chema sigur Marina. Ceea ce s-a si întâmplat, tata neavand niciun cuvant de spus!
Și iată cum uneori un cântec nu rămâne doar un cântec. Te poți trezi ca iti poate da si un nume și, fără să știe, poate porni odată cu tine prin viață.
Piesa nu este a lui Bobby Solo. O lansa, în 1959, Rocco Granata, iar melodia avea să facă înconjurul lumii și să determine mii de părinți să-și boteze astfel fetițele. Printre ei s-au numărat și părinții mei. Așa am devenit eu – Marina!🥰
Prin urmare, aseară, la Festivalul de la Mamaia, când Bobby Solo a început să cânte „Marina, Marina, Marina…”, pentru câteva clipe n-am mai auzit doar acel șlagăr vechi. A venit spre mine o bucățică din propria mea poveste. Am fredonat, de pe locul meu, melodia, am simțit că Sorinul meu drag mă si filmeaza ( sper sa nu posteze imaginile!) , după care m-a tras după el , în culise, unde impresarul care l-a adus pe Bobby Solo era unul din prietenii lui Sorin.
Și uite cum întâlnirea noastră din culise a venit ca un mic post-scriptum italian, la o poveste începută cu mai bine de șase decenii în urmă! Uneori, viața are un talent de scenarist pe care nici noi nu-l putem egala!
Iar in final, vă ofer câteva informatii inedite despre acest șlagăr international : mă gândesc c-or mai fi Marine printre voi, nu?😁
“Marina” este, așadar, marele evergreen al lui Rocco Granata, lansat în 1959. Povestea cântecului este aproape neverosimilă. Rocco Granata, fiu al unor emigranți italieni stabiliți în Belgia, avea doar vreo 20 de ani când l-a compus. Melodia s-a născut aproape din joacă, în timpul unei pauze de spectacol, iar numele Marina ar fi fost inspirat de o reclamă pe care Granata o văzuse într-un local. Când a intrat în studio pentru a înregistra „Manuela”, și-a dat seama că îi trebuia o piesă și pentru cealaltă față a discului. Așa a ajuns „Marina” pe fața B — cea despre care nimeni nu bănuia că avea să cucerească lumea.
Și a cucerit-o zdravăn! A ajuns pe locul 1 în Italia, Belgia, Germania, Olanda și Norvegia, a intrat până și în Billboard Hot 100 în SUA și a fost cântată apoi de artiști precum Dean Martin, Dalida, Caterina Valente, Marino Marini, Celia Cruz și mulți alții.
Dar “bomba” e alta : succesul cântecului a fost atât de mare încât, în anii imediat următori, a crescut spectaculos numărul fetițelor botezate “Marina”. În Italia, de pildă, de la 2.984 de fetițe numite Marina în 1959 s-a ajuns la 8.294 în 1960, iar Marina a devenit al cincilea cel mai popular prenume feminin din țară în acel an.
Așadar, decizia părinților mei este perfect plauzibilă: vreau nu vreau, eu fac parte din „generația Marina”, botezată de un cântec care, iata, își păstrează farmecul si în zilele noastre!
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : SOMNCONTROL
Comentează