Editorialul meu de astăzi este despre omenie, despre acest sentiment, pe care astăzi îl așteptăm de la toți românii. Personajul despre care va voi vorbi ( și-l veți vedea astăzi, la ora 15, pe TVR2, in emisiunea noastră “Femei de 10, bărbați de 10”) o să vă impresioneze până la lacrimi. Personal, mă rog pentru el : se află în grupa de risc – în ceea ce priveste pandemia de coronavirus, și nici mare ajutor nu are, în jurul său. Vă rog mult, lăsați-l să vă pătrundă în case. Veți înțelege ce înseamnă, de fapt, să fii OM.
Țin minte că, după ce am filmat emisiunea de azi, mi-am jurat să nu mai intru niciodată în platoul de filmare fără să-mi iau la mine un snop de batiste. Nu mai puțin de trei – TREI!!! – din subiectele de astăzi au generat lacrimi, “la scenă deschisă” : lacrimile subiecților înșiși, lacrimile spectatorilor, lacrimile echipei mele ( v-am văzut, fetelor, degeaba vă înghesuiați emoțiile pe după decoruri!) , ba erau să fie chiar și lacrimile mele, dacă nu ar fi fost sugrumate, din fașă, de groaza de a-mi fi continuat apoi emisiunea cu rimelul scurs pe obraji.
Deci, doamnelor și domnilor, eu, care sunt mai mereu cu zâmbetul pe buze, care m-am zbenguit o viață întreagă pe ogorul divertismentului, care mi-am făcut un scop în viață din a-i face pe cei din jur să fie veseli și să se bucure de tot ceea ce-i înconjoară, am ajuns să mă ciupesc, iată, pe furiș, ca să simt durere și să nu mă podidească plânsul…
….Stau prost cu nervii, ziceți?
Nu fiți răutăcioși! Mai bine puneți-vă în pielea mea : cum să rămâi stană de piatră, când, chiar aici lângă tine, un bunicuț de 77 de ani, izbucnește în plâns, în momentul în care Andrei Tudor Band atacă melodia “Doamne, ocrotește-i pe romani” ( preferata invitatului nostru – ce bine că am avut inspirația să-l întrebăm, înainte de emisiune!)
…Dar nu acesta este momentul emoționant, care face să freamăte toată gradena noastră, plină ochi de suflete. Pensionarul Ion Cârstoiu, omul acesta nins de vreme, care trăiește singur într-o casă modestă, dintr-o pensie modestă, într-un modest colț de țară, a făcut un gest aurprinzător, unul din acele gesturi care nu pot decât să te lase fără grai. Și nu mă refer la faptul că, din străvezia sa pensie, a ales să îngrijească, la bătrânețe, un tânăr cu handicap mintal – singurul suflet, de altfel, din preajma sa. Ci la faptul că ( țineți-vă de scaune! ) Ion Cârstoiu și-a donat toți bănuții adunați o viață intreagă, secției de Neonatologie a Spitalului din Câmpulung Muscel!!! Așa, pur și simplu, cei 15.000 de Euro, adunați – bănuț lângă bănuț – de barbatul candva tânăr și voinic, au luat calea Spitalului de la oraș… “Să-i ajut pe puișorii nou veniți în lumea asta, căci ei merită toată grija noastră!” – răspunde bătrânul legitimei mele curiozități, cu glasul împiedicandu-se în lacrimi… Dar de ce plânge, oare? ….Nu mă las, ceva se ascunde în trecutul acestui om… Îl iscodesc delicat și, după ce întrebările mele sfredelesc prin amintirile sale, aflu că, atunci când era tânăr și lipsit de discernămant, omul ăsta al nostru – Ion Cârstoiu – și-a îndemnat iubirea vieții să facă avort, curmând viața pruncului său nenăscut. Faptul acela l-a urmărit toată viața și, cu siguranță, gestul lui de generozitate de acum se sprijină pe un profund sentiment al vinovăției.
…Invitatul meu izbucnește din nou în lacrimi ( mă simt aiurea, căci eu am deschis , de fapt, robinetul lor) și cu greu ducem la capăt subiectul…In sală se lăcrimează copios și, probabil asta vor face și telespectatorii noștri, azi, la ora 15.
Dar, să recunoaștem : dacă fiecare din noi am încerca să reparăm greșelile trecutului printr-o faptă bună, îndreptată spre semenii noștri, oare n-ar fi mult mai frumoasă lumea în care trăim?….
Ne vedem la ora 15, pe TVR2!
Comentează