Mădălina Pașol și-a construit cariera de pianist concertist între România și Germania, concertând pe scene importante ale lumii și dezvoltând, în paralel, proiecte prin care muzica clasică ajunge mai aproape de public. De la inițiative precum Concursul Valori Pianistice sau salonul Chopin & Champagne, până la recitalurile și proiectele culturale organizate în perioada pandemiei, pianista a demonstrat că rolul unui artist nu se oprește la scenă.
Astăzi, toate aceste experiențe converg într-un nou proiect ambițios: Bucharest International Piano Festival, un festival care își propune să transforme Bucureștiul într-un reper pe harta marilor evenimente pianistice europene.
Am stat de vorbă cu Mădălina Pașol despre muzică, despre oamenii care îi dau sens și despre visul care a devenit realitate.
Marina Almășan: Mădălina, ai putea spune că ai ajuns într-un moment al carierei în care nu mai ai nimic de demonstrat ca pianistă. De ce ai simțit nevoia să organizezi un festival?
Mădălina Pașol: Cred că vine firesc. După ani în care ai primit atât de mult de la muzică, simți nevoia să întorci ceva comunității. Pentru mine, festivalul nu este doar un proiect cultural, ci este o declarație de încredere în publicul din România. Sunt convinsă că există oameni care își doresc evenimente de înalt nivel și că Bucureștiul merită un festival internațional dedicat pianului.
Marina Almășan: Ai ales exclusiv recitaluri de pian solo. De ce?
Mădălina Pașol: Pentru că recitalul solo este, poate, cea mai sinceră întâlnire dintre artist și public. Nu există nimic în spatele pianistului, există doar muzica. Mi-am dorit ca fiecare seară să fie o experiență diferită, în care publicul să descopere cât de multe fațete poate avea același instrument.
Marina Almășan: Cum ai ales invitații?
Mădălina Pașol: Am vrut să aducem în fața publicului pianiști cu o versatilitate foarte mare. David Kadouch are o eleganță extraordinară și o inteligență muzicală aparte, a fost format și a colaborat cu imenși pianiști precum Daniel Barenboim sau Dimitry Bashkirov. Mihai Ritivoiu are o bogată carieră la Londra, este unul dintre cei mai valoroși pianiști români ai generației sale, a fost și artist în rezidență la Filarmonica “George Enescu” din București și cred că publicul este foarte familiar cu prezența lui la Ateneu. Cătălin Șerban, de care mă leagă o veche prietenie din perioada Berlinului, aduce un program cu totul special pe care vă invit să-l descoperiți, iar recitalul de gală susținut de Khatia Buniatishvili este un eveniment pe care îl așteptăm cu toții. Împreună, ei oferă cinci povești sau perspective complet diferite asupra pianului.
Marina Almășan: Ai menționat mai devreme anii de la Berlin. Cât de mult te-a schimbat această experiență?
Mădălina Pașol: Foarte mult. Berlinul m-a învățat să am încredere în propriile forțe și idei. Acolo s-a născut și conceptul Chopin & Champagne, din dorința de a crea un cadru mai apropiat între artist și public. A fost o perioadă extraordinară pentru mine, care m-a îmbogățit foarte mult ca artist.
Marina Almășan: Ai avut mereu această preocupare de a scoate muzica din spațiile convenționale.
Mădălina Pașol: Da. De exemplu, proiectul cu pianina „Play Me” din metrou a fost unul dintre cele mai frumoase proiecte pe care le-am făcut, în premieră în România.
Marina Almășan: Apoi ai creat concursul Valori Pianistice și multe alte proiecte educative.
Mădălina Pașol: Pentru că știu cât de important este să existe cineva care să-ți ofere o șansă la început de drum. Concursurile nu ar trebui să fie doar despre clasamente, ci despre încurajarea tinerilor artiști și despre construirea unei comunități.
Marina Almășan: Există un fir comun între toate aceste proiecte și festival?
Mădălina Pașol: Da. Dorința de a apropia oamenii de muzica clasică. Nu cred că ea trebuie privită ca ceva elitist. Cred că este una dintre cele mai accesibile forme de artă, dacă îi dai o șansă.
Marina Almășan: Fiica ta, Ava, îți urmează drumul în muzică. Cum este să privești această lume și din postura de mamă?
Mădălina Pașol: Este o bucurie, dar și o responsabilitate. Nu mi-am dorit niciodată să îi impun un drum. Am vrut doar să îi ofer libertatea de a descoperi singură frumusețea muzicii. Când urcăm împreună pe scenă, emoția este cu totul specială și mă bucur că violoncelul a devenit parte din viața ei.
Marina Almășan: Ce ți-ai dori să simtă spectatorii care vor veni la prima ediție a Bucharest International Piano Festival?
Mădălina Pașol: Mi-aș dori să plece convinși că muzica clasică este vie și că li se adresează și lor. Muzica nu schimbă lumea peste noapte, dar poate schimba oamenii. Și oamenii schimbă lumea. Invit publicul să descopere artiști extraordinari, dar și să simtă că au făcut parte din începutul unei povești. Îmi doresc ca peste câțiva ani de zile să putem spune că acest festival a devenit o tradiție și că Bucureștiul este unul dintre locurile în care marii pianiști ai lumii își doresc să revină.
Marina Almășan: Și, dacă ar fi să transmiți o singură invitație cititorilor?
Mădălina Pașol: Să își ofere două ore fără grabă, fără telefon și fără zgomot. Uneori, un recital de pian nu îți schimbă doar seara, îți poate schimba și felul în care privești lumea.
Comentează