…Rămăsesem cu mare durere în suflet – și ea creștea de la an la an – că generatia asta tânără, pe care o cam blamează toți – nu va avea bucuria de a petrece vacanțele pe care le trăiam noi, la Costinesti. Da, sunt și acum locuri in care se organizeaza , punctual, evenimente grandioase. Unele costă bani de rup, altele genereaza evenimente sociale negative, ce hrănesc apoi jurnalele de știri. Bautura, drogurile, violenta și agresivitatea limbajul suburban și de multe ori repertoriile indoielnice ale celor cocoțați pe scenă, au ajuns sa fie groaza părintilor de adolescenti, care nu mai stiu in ce lanțuri sa-și lege odraslele, pentru a le ține departe de această “lume a pierzaniei”.
De acord, as putea fi catalogată drept o nostalgică. Poate si sunt pe undeva, dar cei ce mi-au trăit tineretea pot depune mărturie că, in acele vremuri maro, Costineștii erau o oază de “altceva”. Era o “libertate” îngăduită de “comenduire”, “pe șest” parcă, un loc aseptic, curat si frumos, în care cei mai deosebiți tineri ai Romaniei, isi trăiau cele mai frumoase vacante. Imaginea idilica a unei statiuni de poveste nu e un mit. Costineștiul chiar arăta pe atunci ca o bijuterie, cu clădiri curate, strecurate intr-o mare de verdeată si flori, cu restaurante puține dar cochete, cu discoteci care se intreceau în a sfida regulile vremurilor, difuzand hiturile internationale ale momentului, cu o Radiovacanta șmecheră, functionand ca un liant original si spumos, între organizatorii vacantelor si beneficiarii lor. Dar mai presus de toate, abunda Costineștiul în evenimente de toate felurile – concerte, concursuri nationale, festivaluri, “olimpiade” sportive, vernisaje de expoziții de artă, seri de poezie, șezatori, proiectii de premiere cinematografice, serbări ale mării și din nou concerte peste concerte , aducandu-i pe scena Teatrului de vară și nu numai, pe cei mai cu moț artisti ai vremii.
Ei, acest Costinești ( aflat astăzi intr-o tristă paragină , atat fizică și “de conținut”) acea nevoie de un astfel de balon de oxigen. Tinerii Romaniei aveau nevoie de un “altceva”, care să echilibreze lipsa de idei a vacantelor si timpului liber a unor noi generatii. Au fost cateva incercari, mai timide, mai controversate, dar despre care s-a vorbit destul, pentru a începe să atragă atentia romanilor. Și apoi, iată, BOMBA! In constelatia platenetelor ceausiste de altădată – Neptun, Venus, Saturn, Jupiter – răsare, iată, pe firmament, una nou-nouță, cu nume exotic si cu chip inoubliabil, pentru cei ce pășesc pe ea, rostind în subconstient acele vorbe celebre, deja rostite “Un pas mic pentru om, mare pentru omenire”.
…Am pășit și eu pe Nibiru. Cu oarecari prejudecăți, mai mult împinsă de la spate de omul drag, bun prieten cu cei doi mari actionari din umbră. Observandu-i acolo, în această “umbră”, nici nu stiu dacă politica lor presupune gestul de a ieși la lumină, astfel incât nu mă voi referi la ei decat ca la “artizanii unui lucru excepțional”. Omul “din față” este promițatorul Selly, a cărui evoluție este chiar spectaculoasă și care sper că va fi scutită de speculatiile negative ce însoțesc, in Romania, orice om generator de reușite personale.
Dar sa revin la Nibiru – un teritoriu altădată arid, aproape selenar – pe care imaginatia, initiativa, flerul si tenacitatea unor tineri l-au transformat intr-o poveste cu iz de “Dubai” ( asta pentru cunoscătorii care au descoperit in ceea ce s-a născut la malul mării noastre, aerul acelui genial “Global Village” din deșeruturile emirateze)
O excelenta sistematizare a teritoriului, amestecul fascinant de terase, magazine, spatii de distractie și mega-scene, nelipsind spațiile verzi și copacii deocamdată firavi, la umbra generoasă a carora, peste ani, nepoții edililor se vor mandri cu faptele bunicilor lor. Apoi un vibe inconfundabil, generat de starea de vacanță, amestecată cu încantarea oamenilor de a descoperi, in sfarsit – intr-o Romanie din care preferă să-si exporte concediile – un loc civilizat, aerisit, luminos, grandios, in care poti bea o bere cu gașca ta, poți servi un mic, o shaorma sau o pizza – toate garantate calitativ de interminabilele controale care ce căznesc, aproape inutil, să găsească nereguli.
Mai adaug vibratia decibelilor, răzbâtand din uriașele boxe ce flanchează cele patru scene impresionante, fiecare cu personalitatea sa, fiecare programate pentru a găzdui – simultan sau alternativ – evenimente cu genuri diferite de muzică. Și nu vreau să uit nici impresia generală de “totul e sub control”, pe care ti-o insuflă marea de agenți de ordine, politisti, organizatori, cadre medicale de pe ambulanțe si toti ceilalti “direct răspunzători” pentru vacanțele “safe” pe care ni le dorim nouă, copiilor și nepoților noștri.
Am asistat aseară la un eveniment grandios de lansare, un soi de carnaval de la Rio, în umbra căruia acea mână de tineri, insufletind echipe întregi, au trudit ani de zile. Și s-a lăsat aseară cu demonstrații aviatice, cu recitaluri spectaculoase, cu dansuri îndracite și pe scenă și direct intre spectatori, cu focuri de artificii, cu un Selly imbrăcat in cosmonaut, zburand deasupra celorlalti si cu alte găselnițe organizatorice, cu prezenta la inaugurare a însusi cosmonautului Dumitru Prunariu, ca o legătură miraculoasă între noua planeta si Cosmosul în care acesta a avut privilegiul de a zbura, candva.
S-a inaugurat NIBIRU , așadar, sub un cer înstelat, de unde ne-au privit toti marii oameni ai Trecutului acestei țari, fericiti probabil că in Romania, iată, s-a întamplat, în sfârșit, un lucru memorabil. Deie Domnul să dureze!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : AI GRIJĂ DE FRUMUSEȚEA TA!
Comentează