Cam asa aratam eu, pe când i-am scris Mosului scrisoarea atasata si păstrata, în mod inspirat, de dragii mei părinti. In fotografie țin ochii închisi, pentu ca , pe atunci, uram să “stau la poză”. Ca să vedeți cum ne aseaza vremurile, invers! 😁😁
Recitind scrisoarea si amintindu-mi de întâlnirile cu Mos …Gerilă, pe atunci, am mai primit o măsură a transformarii generatiilor. ( Scrisesem “evolutie” , dar am sters). Copiii de atunci , e clar, sunt altii decat cei de acum. Pretentiile lor erau altele, dar si ceea ce le putea oferi parintii, era cu totul altfel. Pentru generatia mea, cartea dorita si punga cu “zmochine” figurau ca fiind darurile cele mai pretioase. Și nu le primeam oricum, ci doar daca eram cuminti. Măcar în pre-ziua sosirii mosului cu barba! …De fapt, sa vorbesc în numele meu…
Pe vremea mea, așadar, singurele butoane pe care știam să apasam, erau cel de la televizor/radio si cel de la lift. Telefonul negru, cu fir, în care încăpea, ai totdeauna, un “cuplaj” țâfnos, era greu de bagat în buzunar😁😁, iar filmele care aratau insi ce vorbeau, la un aparat fara fir, cu oameni aflati de partea cealalta a planetei, purtau titulatura “SF”. Iernile, pentru mine, însemnau sanie, derdeluș, sapuneala cu zapada, lins turturi si mai apoi albastru de metilen în gat.
Nu sunt o nostalgica, decat poate a copilariei. E bine că omenirea a evoluat, e un trend firesc. Nu stiu de ce, dar le-as dori, totusi, copiilor de astazi copilaria noastra, a celor de atunci. Macar putin, pe timp de iarnă.
Dar…unde sunt zapezile de altadata?…
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : CAMPANIE CATENA DE SARBĂTORI
Comentează