Îmi place să mă amestec printre oameni. Îmi place să-i observ, să le deslușesc trăsăturile chipului, s-o pornesc de la bărbie spre frunte, conturând atentă rotunjimile buzelor, să lunec ușor pe obraji, împiedicându-mă ușor de riduri, să urc apoi pe nas, înconjurând apoi cu atenție ochii și , de aceștia mă lasă, să mă oglindesc într-înșii, cercetând sufletul al căror oglindă, zice-se că este…Îmi place să le studiez machiajul și cochetăria – de sunt femei tinere, dar și celorlalți îmbrăcămintea, postura, accesoriile, gențile, rucsacurile, poșetele sau sarsanalele, să le observ mersul și căutătura. De vorbesc între ei, îmi ingădui să trag puțin cu urechea la cuvintele ce le împrăștie în jur. Nu știu ce anume am fost într-o viață anterioară – sper că nu spion, mai degrabă psiholog, dacă existau pe atunci – dar îndeletnicirea cu pricina mă umple și mă veselește, căci îmi place să las mintea să-mi zboare spre posibile povești în care îi îmbrac pe fiecare, după pofta gândului. Iar gândul meu e tare pofticios și prin urmare, dintr-o simplă plimbare pe o stradă circulată, poate isca romane romane întregi, palpitante și pline de detalii nebănuite.
Amestec, în imaginația mea, grăbiții oameni de afaceri, înaintând preocupați spre fabricile lor de făcut bani, cu cerșetorii sporadici – cărora le atribui biografii spectaculoase, al căror fir leagă începuturi prospere de finalurile nefericite. Trec de la puștoaicele ce-și încrucișează culorile de pe chip cu mireasma parfumurilor scumpe, primite de la iubiții vremelnici, la femeile lipsite de vlagă, grăbite să iasă din mormanul de probleme de la serviciu pentru a-l schimba cu cel al grijilor de acasă. Studiez studenții entuziaști ce înconjoară ASE-ul cu glasurile lor senine și mă opresc apoi la adulții posomorâți, și ei cândva studenți, având acum entuziasmul acelor vremi scufundat în marea de dezamăgiri procurate de Prezent. Urmăresc gospodine și gunoieri, intelectuali și indivizi cu fizionomii dubioase, pensionari și prunci lunecând în cărucioare împinse de bone cu trăsături asiatice. Tuturor, atât de diferiți, li se întâlnesc umbrele pe caldarâm – un soi de numitor comun la care îi aduc răzlețele raze de soare ce se strecoară printre blocuri.
Îmi place să studiez oamenii din jurul meu : mă face să simt că trăiesc, să intuiesc că nu sunt nici mai fericită nici mai amărâtă decat cei ce-mi trec prin preajmă. Îmi antrenez, spuneam, imaginația, atribuindu-le povești care poate nu au nicio legătură cu viețile lor și tare mi-ar plăcea să pot să o verific, prin intrebări. Mă abțin însă, pentru că , de multe ori, poveștile pe care ni le croim sunt mult mai convenabile decât ceea ce ne-ar putea dezvălui realitatea…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : ARGININA
Comentează