Ieri am avut de așteptat într-o anticameră. N-are importanță ce am așteptat și nici măcar cine mai era în preajmă. Erau câțiva. Români. Contemporani cu mine, trăitori ai acelorași vremuri, navigatori pe aceleași mări de neliniști, devoratori ai acelorași știri vânturate de media. Aici vroiam să ajung, de fapt. Pentru că scurta mea așteptare ( înghesuită într-un banal sfert academic) a devenit – cum mi se întâmplă deseori – o analiză a “masei de manevră” ( cu scuzele de rigoare, așa mă încăpățânez să-i numesc pe colegii mei de tară) și a felului în care ea percepe, grație mass-mediei, ceea ce se întâmplă în jurul său. Inși nu erau mulți în jurul meu, dar erau foarte diverși, după limbaj, împachetare și abordare a problemelor. Cum s-ar zice, “ câte capete, atâtea idei”. Nu erau decât vreo 5, aproape echilibrați ca sexe, uniți de naționalitate ( deși în cazul unuia, mai tuciuriu dar foarte tăcut, mă îndoiesc) și de locul în care se aflau. Mă refer aici la anticameră și la țară. Plus timpul istoric. Ah, și îi mai unise ceva : subiectul pe care nici eu nu știu cine și cum il declanșase, căci m-am trezit aterizată direct în miezul său. Vorbeau despre Diaconescu. Dan. Cel violator de minore, cum l-au făcut mai nou presa plus o rătăcire bezmetică de moment, care, iată, i-a fost fatală. Și aici a început talk-show-ul din anticameră! Mai ceva decât cele ce au impanzit canalele de știri, in zilele precedente! Tare mi-ar fi plăcut să-l moderez, dar am preferat să-i fiu simplu spectator, cu bărbia înghesuită în piept și amuzată de patima cu care cei 5 răsuceau în vorbe întâmplarea colegului meu de breaslă, pe care prea bine îl cunosc. Și nu de ieri, de azi.
“-Să înfunde pușcăria, nemernicul!” – a fost prima replică pe care am prins-o, când încă nici nu știam cine este cel pus în discuție. Doamna – o femeie tânără și cochetă – avea să mărturisească mai apoi că era și ea mamă de adolescente și privea problema pur subiectiv, fără drept de apel. Colegul de scaun – un ins mai brunețel, modest însă curat îmbrăcat, a părut a-i ține isonul, căci dădea energic din cap la orice spusă a doamnei, părând ca suferă de un Parkinson incipient. “- Doamnă, habar n-aveți cum sunt tinerele de astăzi : și-o caută cu lumănarea! O fi fost omu’ ușor apțiguit, iar alea s-au cățărat pe el! Acum, fetele de 15 sunt cum erau ale noastre, pe vremuri, la 20!” – a sărit un bătrânel aparent pașnic, la beregata femeii ce se grăbise să-l întemnițeze pe jurnalist. “-Da, da! – i s-a asociat un bărbat tânăr de vreo 40 de ani, posibil cadru didactic, din context. -Să vedeți cum arată acum școlile – zici că-s case de toleranță! Vin fetele astea îmbracate…da’ ce spun eu! Aproape DEZBRĂCATE la ore, iar în pauze sunt călare pe profesorii mai tinerei! Eu era să am probleme cu nevastă-mea din cauza uneia ca alea! M-au fotografiat, nemernicii ăia de elevi, în timp ce stăteam de vorbă cu o parașută din asta, în pauză, la calorifer. Fata mă asaltase, chipurile, s-o meditez după ore și, în momentul in care mi-a șoptit asta la ureche – că știți că n-avem voie să ne medităm elevii – ăia mi-au facut poză, dintr-un unghi de zici că ne sărutam și după aceea numai eu știu cât am tras cu nevastă-mea, până am făcut-o să creadă varianta mea! O generație infectă, ascultați-mă pe mine!”. “- Auziți, dumneavoastră chiar îi luați apărarea pedofilului ăluia?!? Cum e să vă vină fiica acasă violată de un boșorog? La asta v-ați gândit?!?” – aproape că i-a sărit la beregată mama fetelor. “Parkinson” continua să dea muțește din cap, inclusiv la intervenția profesorului. “ – Terminați cu prostiile! – interveni cetățeanul 4, un domn respectabil, îmbrăcat la costum și cravată, posibil funcționar public sau chiar mai mult. Nu înțelegeți că e vorba de o “făcătură”? Omul vrea să reintre puternic în atenția mediei – căci în curând i se ridică embargoul pe activitatea publică – și a inventat toată povestea asta! Veți vedea, totul se va dovedi a fi o cacialma! Diaconescu nu e prost, în plus, pușcăria te înțelepțește!“ Ceilalți trei căzură pe gânduri, inclusiv cel ce dădea din cap. “-Total greșit! – prinse glas doamna în etate din scaunul de peste încăpere, cel plasat chiar lânga ușa la care așteptam cu toții. – Pe Dan vor să-l readucă la tăcere și i-au înscenat toată această poveste. Da, domnul are dreptate, e o înscenare, însă NU în favoarea lui Dan, ci spre potolirea lui. Nimeni n-are nevoie de încă o sulă-n coastă, acum, în preajma alegerilor! Cui îi trebuie un al doilea George Simion, că tot sunt prieteni cei doi? Vin alegerile, cârcotașii trebuie reduși la tăcere!”.
“- Foarte bine, să-l reducă, să-l bage după gratii, ăsta nu merită să mai trăiască printre oameni, pedofilul dracu’! – continua mama, revoltată, cu gândul probabil la “mimozele” de acasă. “ – Auziți, mai bine v-ați ocupa voi, mamelor, de creșterea corectă a fetelor voastre! O fată cuminte nu intră niciodată în astfel de combinații! Ce căutau alea la hotel? Cum naiba de s-a ajuns să fie filmată toată scena? Nu vă dați seama, alea numai fete cuminți nu erau! ALEA trebuiau arestate, nu jurnalistul!” – a continuat domnul în etate să-și etaleze principiile.
…Ușa biroului s-a deschis și secretara care a ieșit mi-a întins hârtia pe care o așteptam. Nu mai aveam niciun motiv așadar să rămân în anticameră, deși tare mi-ar fi plăcut să duc studiul până la capăt. M-am făcut însă nevăzută, trăgând după mine concluzia că, iată, la atâtea alte întâmplări care au împărțit societatea românească ( pandemia, războiul din Ucraina, etc), s-a mai adăugat una : Dan Diaconescu.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SANOHEPATIC COLESTEROL
Comentează