Evident , ma intreb si eu daca un astfel de eseu despre frica poate fi dedicat unor oameni curajosi.
Prin antinomie , da !
Aveam optsprezece ani la Revolutie.
Eram major.
Puteam intreprinde orice.
Nu am facut nimic.
Mama a primit un telefon de la familia de profesori maiorescieni de la primul etaj.
Sa deschida repede televizorul.
In scurt timp ne-a chemat pe toti.
Eram bulversat.
La noi era un ritual : televizorul cu masura.
Nu aveam ce sa cautam in sufrageria unde trona el , cu tentanta lume ce o ascundea , decat sambata seara , la un program prelungit : ” Teleenciclopedia ” , ” Dallas “-ul ,” Cu masca fara masca ” …
Cand am fost prins la un telejurnal , luandu-mi notite pentru ora de dirigentie privind depasirile de plan , am fost trimis in camera mea , purtator al unei grave erori.
Si acum , televizorul devenea altceva.
Se elibera bietul de el , odata cu o Tara ostracizata.
Spre seara m-am dus sa rezolv cateva ecuatii complicate cu Profesoara mea de Matematici , in vara aveam Bacul.
Mi-a spus cu o voce stinsa : ” Baiatul meu e la Revolutie…”
Am plecat capul spasit si am batut la usa vecina , unde un Profesor de Fizica ma astepta cu principiile opticii.
Credeam eu.
M-a dus la Liceul Maiorescu.
Mi-am dat seama ca nu va fi vorba de carte , dar l-am urmat.
A dat jos toate lozincile de pluta care acopereau holurile.
Nu m-am atins de niciuna.
Nici la televizor nu m-am uitat prea mult , la inceput.
Credeam ca totul se va intoarce , ca e doar un foc de paie intr-o zi calduroasa de decembrie.
Cand am prin curaj era prea tarziu.
Revolutia se facuse.
Murisera tineri de varsta mea.
Intre ei si mine , saizeci de kilometri , dar mii de leghe de Destin asumat din partea lor , tagaduit de mine.
Cand vii de la Giurgiu in Capitala , treci de Gara Progresul , Intersectia Toporasi , Luica si ajungi in Pieptanari.
Acum i se spune ” Piata Revolutiei “.
Din 1989.
Cea din 1848 a ramas in zona Magheru , Balcescu si Rosetti desi , sangele s-a suprapus.
Se spune ca o Natiune isi are o singura Revolutie.
Englezii , singurii , au avut sansa de a avea doar una Industriala.
Cred ca Noica a gandit asa.
Dra iata ca noi , ne-am inlantuit Revolutiile si cea a lui Tudor din Vladimiri in1821 , apoi o alta in 1848 , urmata de 1989.
Orice giurgiuvean ajuns in Capitala e intampinat de Cimitirul Eroilor Revolutiei din Decembrie.
Numai cruci de marmura alba ca zapada.
Nici un nume de al lor nu a intrat in manualele de Istorie.
Jertfa lor anonima e cu atat mai sacrificiala.
Sunt in proximitatea Cimitirului Bellu , unde marii oameni ai Tarii si-au gasit odihna.
Istoria si Cultura nu se pot desparti la scara Vesniciei.
Preocupat sa invat poeziile si cantecele interzise de atata vreme , fermecat de Televiziune si Radio , gustand o libertate pe care nu o meritam fiindca nu-i fusesem partas , am picat Examenul la Medicina iar pe cel de maturitate l-am luat cu chiu cu vai , salvat de zecele de la romana.
Profesorii ma invatasera ca Scoala nu valoreaza doi bani atunci cand ceva mai important te cheama la fapta.
Cosmin – Stefan Georgescu
Decembrie 2020 , Franta
Comentează