Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 117. La Operă, în Budapesta; cu gura căscată, dar…fără glas!

 

Mulțumesc, dragă valiza LAMONZA, că mi-ai păstrat amintirile vizitei la Budapesta și mai ales acea frumoasă incursiune in impresionantul sediu al Operei maghiare. Voi extrage cu grijă fotografiile și le voi include în prezentul episod.

…. N-am crezut niciodată că poți petrece mai mult de o oră, într-o Operă, doar vizitând-o! De obicei, lucrurile stau altfel : ai făcut rost de bilete la concertul dorit, ai ajuns în foaier, îți faci două-trei poze, le și pui pe Facebook – ca să vadă toată planeta cât de cult ești! – apoi bei un suc, aștepți gongul și..parcurgi spectacolul. După care te rostogolești spre bârlog, mândru tare, fie pentru că ai fost partaș la o seară de vis, fie pentru că ai reușit să obții un bilet la spectacolul dorit, fie pur și simplu că..ai fost la Operă! Nimeni nu-și propune însă să meargă la Operă pur și simplu pentru a o… vizita! Mă refer la clădire, la edificiu.
Iată însă că agențiile de turism ale Budapestei includ între ofertele lor vizitarea Operei. Și asta pentru că Opera din Budapesta este o imageadevărată bijuterie. „A vizita un muzeu de artă” aproape că nu se deosebește cu nimic de „a vizita Opera din Budapesta”, iar sentimentul de admirație se declanșează încă de pe trotuarul de vizavi, unde, sprijinită de un copac, descopăr unghiul cel mai favorabil pentru a face o fotografie „în doi”: eu, și Opera din Budapesta! Atenție însă când treceți strada înapoi! Odată, pentru că vă aflați pe Bulevardul Andrassy, unde traficul este deosebit de intens, apoi pentru că este zona unde se află cea mai mare aglomerare de magazine de lux, restaurante și cafenele, deci…s-ar putea să vă „pierdeți” pe drum, și să nu apucați să vizitați Opera și prin interior! Veți avea însă numai de pierdut!
imageOpera din Budapesta nu se remarcă numai prin excelentele sale spectacole de operă și balet, dar și prin arhitectura sa neorenascentistă, care o transformă, spuneam, într-o adevărată bijuterie. Ea a fost proiectată pentru a celebra împlinirea a o mie de ani de la stabilirea maghiarilor pe aceste meleaguri. În 1875 a fost așezată prima cărămidă la temelia spectaculosului edificiu, iar în 1884 a fost tăiată panglica, la ceremonia de inaugurare. Costurile i-au speriat puțin pe inițiatorii construcției. Unul din motive este faptul că auditoriul a fost decorat cu kilograme întregi de aur.image
…Mă strecor printre pâlcurile de turiști care urmăresc atenți explicațiile multilingve ale ghizilor specializați : slalomul meu budapestan, care mă determină să înghesui, în trei zile, o poveste nesfârșită, mă împiedică să parcurg turul „ca la carte”, și mi-l transformă într-un adevărat galop. Găsesc însă suficiente răgazuri de contemplare a sutelor de statui și picturi care ornează interiorul clădirii, adăugandu-li-se celor pe care le admirasem imageîn exterior. Artiștii cei mai faimoși ai momentului și-au pus semnăturile pe toate aceste opere de artă : Bertalan Szekely, Karoly Lotz si Mor Than. Întreaga construcție a Operei din Budapesta a fost finanțată de împăratul Franz Iosef, cu un mic ajutor din partea Primăriei orașului. Dovedind zgârcenie în aprecieri, singurele cuvinte ale vestitului împărat, rostite la image
inaugurare, au fost ” Este foarte frumoasă. Îmi place foarte mult”, ceea ce probabil nu i-a picat prea bine iscusitului arhitect Miklos Ybl. Doar construise cea mai modernă Operă din Europa acelor vremuri! Despre Opera din Budapesta se mai spune că are una dintre cele mai bune acustici din Europa. Mai precis, statisticile o situează pe locul trei, după Scala din Milano și Palatul Garnier din Paris. Giacomo Puccini, una dintre numeroasele personalități care au vizitat Opera din Budapesta, fost de-a dreptul impresionat de ceea ce a văzut. Și..auzit!
imageTrec în fugă prin foaierul cu elegantele sale arcade și coloane de marmură, neștiind dacă să mă concentrez pe treptele multelor și întortocheatelor scări, ca să nu mă împiedic, sau să stau cu capul „în nori”, admirând uluitoarele tavane . Până să-mi răspund, constat că am rămas… fără glas : mă aflu deja în spectaculoasa sală a Operei, unde 1261 de locuri își așteaptă spectatorii pentru reprezentanția de diseară. Trag cu urechea la explicațiile unui imageghid de limbă engleză din preajma mea și admir, cot la cot cu japonezii săi turiști, somptuoasa lojă regală, scena spectaculoasă și uluitorul candelabru din bronz, care aflu că nu cântărește decât trei tone(!) , toate trei luminând în chip feeric frescele lui Karoly Lotz.
image…Și pentru că ar fi păcat să spun că, la Opera de Budapesta, mi-am folosit doar simțul văzului și nu și cel al auzului, cum e firesc într-un astfel de edificiu, nu ratez o reprezentație ad-hoc pe care unul din artiștii operei, un tenor cu o voce cât Parlamentul maghiar, le-o oferă numeroșilor vizitatori, pe o scenă improvizată din chiar imagefoaierul Operei. Este doar un cârlig prin care gazdele încearcă să te ademenească să le devii spectator adevărat, asta dacă ai norocul să găsești „un bilet în plus”, căci nu-i deloc ușor să nimerești, la Budapesta, la un spectacol de top : biletele se vând cu luni de zile înainte.
Finalul periplului este unul cât se poate de previzibil : o fotografie cu
Orașul din generosul balcon exterior al Operei, după care Tuk-Tuk-ul – o găselniță de ultimă oră a gazdelor maghiare – mă conduce în zbor către alte și alte minunății de pe cele două maluri ale Dunării!..

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 

Publicitate