Cand Zorba ciocnea un pahar de rachiu pe insula Creta , bossul toasta : ” Domnul sa fie cu noi ” , iar Alexis , adauga : ” …si necuratul ! ” Avem nevoie de putina smoala in rozul vietii.Vorba filosofului Andrei Plesu : ” Nu poti intona doar pe do de sus ! ” Fara o renuntare la virtute, te pierzi in ea sau , in orice caz , nu-i simti magia.
Obsesia varstei nu am avut-o niciodata.Nu am cautat acel interval optim dintre cand esti prea tanara si cand esti prea in varsta , care se spune ca ar fi foarte scurt.Eu am trait din plin.Si asa voi muri , indiferenta la riduri.De ce pentru barbati sunt apanajul gloriei , iar pentru noi marca decrepitudinii ? Fiindca se porneste de la doua calitati diametral opuse : dorinta de putere in cazul lor si frumusetea, in ceea ce ne priveste.Adica ei au de urcat , iar noi suntem supuse vestejirii.Cine ne-a pus sa ne alegem o astfel de calitate efemera, care moare cand atinge apogeul , precum trandafirul lui Shakespeare ? Dar nu cumva ei , insetati de noi , temerarii pe care-i asteptam de istorii in prag , ne-au dat un dar otravit ? Sa ii spui unei femei ca e frumoasa, e ca si cum i-ai ura un drum bun fara tine.Frumusetea e una pe lume , formata din toate fapturile feminine.Si cum barbatul vrea sa o savureze mereu , el priveste femeia ca specie.Pentru el , ea nu are individualitate.E dornic de fiinta ei si o cauta peste tot.Cu cat e mai diferita , cu atat o recunoaste mai bine.Stiu femei care se schimba de zece ori pe zi , se macheza si se coafeaza diferit , isi onduleaza vocea si temperametul doar pentru a ramane langa cel iubit.Dar cat sa tina acest cabotinaj ? Eu una , am ramas aceeasi si am schimbat barbatii.Sa nu-i obosesc sa ma caute.Sa nu-l las pe unul singur sa se plictisesaca.Sa nu ma surmenez in metamorfoze.
Cand mi-am inceput viata amoroasa ? Cu mult inainte de a ma culca cu vreun barbat.Le faceam ochi dulci.Aveam capacitatea de a privi printre gene.Languros.Vedeam o lume diafana , sublima , filtrata de impuritati.Precum lumina amurgului cand praful e imperceptibil.Cel din fata mea paraliza , supus privirii mele.Il hipnotizam si apoi, prin tehnici de levitatie, il purtam in baldachinul meu inalt , din mahon lustruit , imbracat in draperii de matase , sustinute de incorsetari magnifice de sidef si coral. Ma desfatam cu el , incarcandu-l cu toate sevele. Ma trezeam uda.Am inteles ca asa li se intampla si baietilor puberi.Numai ca la ei totul se intampla in somn.Deruleaza un vis pe care apoi nu si-l mai amintesc , au erectie si polutie.Totul involuntar.Apoi repeta , semn ca sunt scaldati in endorfine.Fara privi printre gene , fara un personaj real in fata lor , chiar fara ei , as putea spune.Visul ii satisface.Ei nu intra in viata sexuala.Sunt adusi.
Actul erotic e sublim.Nu poti patrunde in el decat in stare de transa.Daca trupul e un templu locuit de un zeu , atunci in amor intri in doua lacasuri sfinte pe care le ponegresti cu pasiuni si instincte si care te purifica prin revelatie si transcendenta.Depasirea conditiei umane se obtine printr-un efort conjugat si dorit , infaptuit de doua fiinte , deopotriva avide de sublim.Viata de zi cu zi e prea anosta prin repetabilitate si banal.Ce a ramas nedomesticit in noi , nesupus pierzaniei , e libidoul , starea de maxima dorinta. Cand faci dragoste iti satisfaci apetiturile , esti nutrit pe toate caile si implinit pana in adancurile insondabile.Abisalul din tine devine populat de propria ta fiinta si de cea care ti-a permis cufundarea , ce e in fapt ascensiunea ultima.
Mica fiind , ma machiam in baie cu ” instrumentele ” mamei.Le folosea rar.Nu punea mare pret pe ele.Tatei , in schimb , ii placea cand o vedea fardata.Spunea ca ii sta bine.Simtea ca are langa el o femeie , una adevarata , care vrea sa-l seduca , nu doar sa-i faca de mancare si sa-l trateze cand e bolnav.Mama , ca multe alte femei , gandea : daca legamantul casatoriei fusese consfintit , lucrurile erau clare ,iar continuarea pasiunii ar fi capatat accente triviale.In plus , aparuseram eu si fratele meu.Aveau copii.Nu isi puteau bate joc de ei facandu-i martorii unor frivolitati domestice.Totusi i-am auzit intr-o noapte cand erau gata sa rupa patul.M-am dus la baie pe intuneric.Era trecut de miezul noptii.Apartamentul integral in bezna.Am auzit scartaituri de mobila veche.Apoi pe mama , gemand inabusit ca sa nu fie auzita.Tata nu scotea un sunet , doar o respiratie precipitata si sacadata pe care nu o avea nici cand cara doua sacose pline de la piata.Si stateam si la etajul al treilea…L-am urat pe tata.Unde e complexul Antigonei ? Nici un respect nu-i purtam.Imi dadea impresia ca o domina pe mama fara drept de apel.Ceea ce pe verticala era invers.Nu m-am mai dus la baie.Am incremenit pe hol , desculta , ca o stana de piatra , gata sa-i acord mamei primul ajutor , la nevoie.Cu exceptia unor coregrafii moderne , femeia a fost mereu receptoarea docila a unui act dominat masculin.Amazoanele ce s-au mai revoltat in istorie , alaturi de ginti matriarhale izolate.Totul porneste de la ierarhia din pat.Barbatul a avut libertatatea sa plece oriunde si privilegiul sa isi aleaga pozitia.De abia femeile de acum , si probabil Cleopatra , prin seductie , au demolat un soclu de cutume.Mama imi dadea impresia ca pur si simplu vrea sa vada cum e si altfel decat in consacrata ei autoritate.De aceea m-am ingrijorat mai putin pentru ea , intelegand totul ca o scena regizata si deci previzibila.Poate si de aici tentatia barbatului in genere de a gasi ceva nou , pentru a nu mai urma un cadru conventional.In noaptea aceea intelegeam , in intunericul Minervei , ca ma plictisisem de primul barbat , inainte de a-l avea.
Prezenta copiilor in casa reduce mult sonoritatea actului sexual si deci amplitudinea lui intrinseca.Fara gemete , introitul e anost.Ca o sala de concert cu un piano-forte pe surdina.Pe cine sa aplauzi ?
Eu vreau sa aud ecoul partenerului , precum pe a lui Tarzan in jungla.Sa cheme elefantii.Sa sperie leii.Un barbat adevarat e nud , cu o carpa in jurul soldului , uns cu balsamuri exotice aromate.Jane a alunecat pe trupul lui , si disperata i s-a agatat de medular , fapt ce l-a deteminat pe Johnny Weissmuller sa scoata un racnet care de atunci a devenit antologic , vanzand pelicula oriunde in lume.Dar meritul nu a fost al lui.
Cosmin – Stefan Georgescu, noiembrie 2020
Comentează