Mi s-a întâmplat de multe ori ca bărbații de care am fost legată – prin proiecte profesionale, prin intersectări întâmplătoare – benefice sau nu – sau (mai ales) prin certificate de căsătorie – să mă chestioneze, curioși, cu privire la felul în care noi, femeile, îi evaluam pe ei, bărbații, la o “prima vedere”. Spre ce ne îndreptăm, mai întâi și mai întâi, privirile, cum îi “cântărim”, care ne sunt gândurile ascunse și care judecățile de valoare. Curiozitați firesti as zice. Fiecare dintre sexe este fascinat, cred, în a descoperi felul în care cel opus gandeste, judecă, actioneaza.
Răspunsurile mele, mai ample sau mai laconice, au încercat să îi convingă că mecanismele declanșate în mintea lor, la vederea unei “Eve”, sunt mult diferite de cele puse în mișcare în mintea noastră, a femeilor, la vederea unui “Adam”. Să detaliez. Rareori o femeie va studia exclusiv pectoralii, fesele , sau protuberanțele 3D, desenate în jurul slitului de la pantaloni al unui bărbat, văzut pentru prima oară. Poate doar cele din categoria frivolelor posesoare ale unei materii cenușii extrem de străvezii. Femeile ceva mai înțelepte, asociază imaginilor de mai sus, temeince analize interioare.
O femeie pedantă, bunăoară, ii va studia bărbatului întâlnit stilul, manierele, felul în care și-a asortat cravata la cămașă, ba ii va radiografia chiar și pantofii ( am făcut câteva sondaje de opinie, în emisiunile mele, de-a lungul anilor, din care a rezultat că majoritatea femeilor stilate apreciază un bărbat după starea încălțărilor!😊).
Femeile măritate – și ma refer mai întâi la cele care chiar îsi iubesc jumătațile – vor privi către bărbații altora critic, comparându-i cu ai lor de acasă. Concluziile vor fi de genul “Doamne, ce fericită sunt eu, cu al meu!” Sau “Ar trebui să-i revizuiesc si eu garderoba lui Mihai” sau : “Doamne, ce șifonat îl ține nevastă-sa! Costel al meu arată impecabil, față de amărâtul ăsta!”.
Există si femei măritate cu inși pe care nu mai dau nici doi bani. De ce o fac? – iată o temă pentru un al editorial! Să revenim la a noastră : De regula, astfel de femei se uită la bărbati, in general, cu un interes ascuns, iar la bărbații altora, cu invidie. Principiul legat de “capra vecinului” funcționează și aici perfect. Când ai acasă un ghiolban care arată ca dracu” și se poartă tot ca el, orice alt purtător de nădragi, mai cu seamă cei aparținând legal altor femei, va fi mai bun decât al tău. Si dacă ești lisită de scrupule, acesta ar putea deveni un “target”.
Nemăritatele îi privesc pe bărbații din jur… extrem de “evaluator”! Dacă sunt tinerele, vor scana, în principal, calitățile fizice, imaginându-și instantaneu scene fierbinți, asemeni celor văzute prin filme. Cele trecute prin viață și, eventual, prin eșecuri sentimentale, vor fi atente la alte nuanțe : să nu miroasă a alcool, să nu fie grobiani, să mustească a romantism, să nu plătească pensii alimentare prea multe și să nu aducă, sub nicio formă, cu ex-ul.
Domnișoarele bătrâne ajunse la o vârstă onorabilă au o privire aparte, aș zice flămândă. Unele sunt atat de disperate să nu ajungă, la hotarul vieții, purtând acest statut ingrat – de “domnișoare bătrâne” – încât ar fi dispuse să se mărite chiar și cu o coadă de mătură! Așa că și felul în care îi privesc acestea pe bărbații din jur este unul tot aproape disperat, care nu se mai împiedică decât poate de eventuala verighetă ce staționează pe degetul respectivilor. În rest – bărbat să fie, că restul nu mai contează!
Există și femei care nu-i privesc pe bărbați… nicicum. Pur și simplu, nu-i privesc. Sunt cele trecute prin dezastre sentimentale răsunătoare. Unele dintre ele i-ar strânge de gât pe toți masculii Planetei, adunați laolaltă. Ar spăla cu ei pe jos, i-ar pune la munci silnice, i-ar arunca în groapa cu lei sau i-ar da pe mâna ANAF-ului, jubilând apoi , cand văd cum acestia își dau ultima suflare. Sunt cele, care tocmai au traversat experiente ultra-negative, alături de monștri îmbracati in bărbați. Majoritatea acestor femei au depus jurăminte personale de genul “Nu-mi mai trebuie bărbați, cât oi trăi!”. Ele nu mai privesc în niciun fel spre bărbații din jur. Sau, pur și simplu, privesc “prin ei”. Pentru ele , un purtător de sex opus , nu este decât un “coleg”, “vecin”, “șofer de taxi”, “instalator”, mecanic auto sau “vânzătorul din colț”. Imaginea lor nu le trezește niciun sentiment ; pentru ele, “Bărbatul” este un “capitol închis”. Dacă un mascul feroce, nimerit prin raza vizuală a unei astfel de femei, se simte, totuși, privit, să nu-și facă iluzii: cu siguranță, în acele clipe, femeia cu pricina se gândește la orice altceva, decât la el : la faltul că trebuie sa-și plătească RCA-ul, la city-break-ul în care va pleca, in weekend, cu gașca de fete, sau la poșeta Michael Kors, văzută ieri la mall și pe care sigur nu i-o va cumpăra vreun bărbat!
Aș vrea să trag și o concluzie. Noi, femeile, suntem niște ființe extrem de complexe și la fel de complicate. Felurile în care îi privim pe bărbați, dar și gândurile ce însoțesc aceste priviri, sunt atât de felurite, încât s-ar putea scrie o carte despre asta. Deocamdată le recomand bărbaților acest editorial, ca pe un soi de “dicționar de buzunar” al privirilor noastre, mai mult sau mai puțin binevoitoare!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Tensiometru de brat
Comentează