Te rog să nu mă naști!

Dacă vrei să mă aduci pe lume doar ca să intri în rândul ei, să n-o faci! Dacă nu vrei decât să fii asemeni prietenelor tale, “cu bărbat și copil”, dacă nu vrei decât să-ți pistezi poze pe Facebook, în care să le arăți tuturor cum mă alăptezi, cum împingi căruțul sofisticat prin parc, cum îmi faci baie sau îmi tai moțul, nu te osteni să mă naști! Dacă ai de gând să mă aduci printre voi, doar pentru că ți-au spus ție unii și alții că e timpul să faci și tu copii, și mă și faci, așa, într-o doară, doar ca să le închizi lor gura, lasă-mă așa, nenăscut, mi-e mai bine astfel…

Dacă ai de gând să mă naști, iar a doua zi să te reîntorci la viața de dinainte, abandonându-mă în brațele unor bunici reumatici, împovărați și așa de grijile lor, sau în ale unor bone cărora eu le voi fi revoltător de indiferent, atunci nu mă condamna la neiubire.

Dacă ai de gând să petreci cu mine tot atâta timp, cât petrece Toma necredinciosu’ în biserică, dacă te vei mulțumi să-mi cumperi hăinuțe de milioane de lei, cărucioare, premergătoare, scaune de mașină, mese de înfășat, triciclete ș.a.m.d. – toate de ultimă generație – doar pentru ca să te lauzi cu ele în cercul tău de prietene, cumpără-le doar pe ele, iar pe mine lasă-mă în lumea mea, nu mă aduce într-a ta! N-ai nevoie de mine, in ea.

Dacă principalele tale frământări, după ce mă vei naște, vor fi cum să-ți recapeți silueta de dinainte și cum naiba să scapi odată de alăptat, ca să-ți redobândești libertatea de mișcare, atunci la ce bun să mă aduci lângă tine?

Dacă te vor enerva scaunele mele mult prea dese, colicii criminali, orăcăielile în miez de noapte, mersul meu de-a bușilea, primii pași haotici, asortați cu durerea ta de șale, apoi vânătăile și genunchii ,mei juliți, întrebările sâcâitoare prin care voi încerca să-mi explic Lumea , atunci nu te înhăma degeaba la jugul meu; lasă-mă așa, nenăscut, lasă-mă să fiu prezent doar în planurile tale, făcute cu prietenele la o cafea.

Nu-mi deschide poarta spre lumea ta, decât dacă sufletul tău e pregătit să mă primească în el, pentru totdeauna ; dacă ești gata să-ți împarți cu mine viața ta, să nu-ți mai gândești nicio mișcare fără să ții cont de mine; dacă vei fi pregătită oricând să-ți iei de la gură ultima bucățică, spre a mi-o da mie, laolaltă cu somnul tău cel mai adânc, cu liniștea ta, cu vacanțele tihnite ; dacă ești gata să schimbi paharul de Martini cu biberonul cu lapte, ședințele de solar cu cele de alăptat, hiturile dansate prin cluburi cu legănatul meu, în miez de noapte; dacă accepți să devin EU centrul universului tău și-n jurul meu să-ți rotești toate planurile de viitor, îndreptându-le prioritar către binele meu, către somnul meu liniștit; dacă voi deveni o parte din tine, nu doar timp de nouă luni, ci până când va închide ochii primul dintre noi.. Numai atunci te rog să mă aduci pe lume, numai atunci poți să-ți dorești să-ți spună cineva “mamă”!