Sofia Vicoveanca este o minune. Este un monument de înțelepciune, împachetat într-o haină sobră, care nu lasă să i se vadă sufletul. Nu au voie să-i pătrundă în el decât oamenii buni, oamenii care îi seamănă. Restul – rămân să se bucure de vocea sa, vocea aceea inconfundabilă, cu care Sofia va rămâne în istorie. Dar până să fie “istorie”, Sofia cea de la Vicov este “Prezent”, este plină de viață și de energie, chiar dacă o ia cu amețeală când se uită în buletin, după cum îmi spune râzând, la telefon.
….Interviul se naște firesc, dintr-un dialog în care încerc s-o mai conving încă o dată de prețuirea și admirația mea. Sofia e în tren, călătorește spre o nuntă, unde va cânta…de ziua ei! “Zi repede, că s-ar putea să pierd semnalul!”- îmi taie șuvoiul de laude și aprecieri, atât de sincere de altfel! Îi turui întrebările pe care le pregătisem și mă întrec pe mine însămi în a nota, cât mai reprde și cât mai prescurtat, răspunsurile ei. O iubesc pe Sofia de când mi-a trecut prima oară pragul, la “Ceaiul de la ora 5”, și m-am convins cât de “specială” e. Cât de “altfel”.
Azi e ziua ei și m-aș bucura să rezonați, să-i citiți scurtul interviu si să canalizațe spre ea gândul bun și recunoștința pentru viața ei dăruită nouă, tuturor.
La mulți ani, Sofia Vicoveanca!
Marina Almășan : – Numește-mi , Sofia, trei momente fericite din viața ta!
Sofia Vicoveanca : – Am să încep cu venirea pe lume a pruncului meu. ( Vlad, fiul Sofiei, este operator la Televiziunea Română n.a.). Apoi ziua în care am fost distribuită în primul meu film. Eeste vorba de “Orașul văzut de sus”, în 1975, alături de nume mari-mari : Margareta Pogonat și George Constantin. Iar al treilea moment …aș numi prima mea întâlnire cu românii din Basarabia! Practic, atunci a inceput perioada mea de glorie!
Marina Almășan: – Ce te-au învățat anii tăi?
Sofia Voicoveanca : – În primul rând, MUNCA. Scrisă cu litere mari. Apoi m-au învătat să-mi respect publicul. Publicul și colegii de scenă. Apoi bunul simț. Cuvântul dat. Da, acesta e foarte important pentru mine : pierd, câștig, indiferent, rămân la ce am spus, ce am promis. Dar pe primul loc rămâne munca. Am muncit toată viața și-i mulțumesc lui Dumnezeu ca, iată, îmi dă putere să muncesc și acum.
Marina Almășan : – Numește-mi trei momente pe care n-ai vrea să le retrăiești niciodată.
Sofia Vicoveanca : – …Noi am fost patru frați. Eu prima., apoi doi băieți , apoi sora cea mică. Frații ei, amândoi, s-au prăpădit, la distanța de 4 ani unul de celălalt. Și, ca un blestem, sam fost nevoită să cânt chiar în ziua în care au murit. De fiecare dată. Mai cumplit de atât nu poate fi…
Și aș mai numi momentul în care mi-am pierdut barbatul. Acum 16 ani. De atunci sunt singură. De atunci lupt ca urâtul și singurătatea să nu-mi bată la ușă… Iar când simt că mă pălește amarul, mă refugiez în scris. Scriu poezii
Marina Almășan : – Singurătatea și amarul nu-ți vor bate niciodată la ușă! Doar suntem atât de mulți noi, cei ce te iubim! Spune-mi, te rog, care e diferența între Sofia, cea de acum și Sofia, cea de acum 50 de ani?
Sofia Vicoveanca : – În primul rând, o diferență de glas. Când eram tânără, cântam cu o terță în plus. După nașterea pruncului meu, vocea mi-a coborât cu o terță. Am dobândit o voce joasă, gravs, vocea de acum. Eram, practic, o femeie tânară cu voce de babă! Codițele nu se mai potriveau, așa că a trebuit să trec la costumul batrânesc, pe care nu l-am mai dat jos de atunci. Vocea mea a devenit inconfundabilă, practic eu nici nu pot face farse la telefon, ca lumea mă recunoaște imediat! ( râde). Știi cum se spune : există două feluri de glas : glasul care strălucește și glasul care încălzește. Eu îl prefer pe al doilea!
Marina Almășan : – Să-l stăpânești sănătoasă mulți ani de aici înainte! Și , iată, întrebarea cu numărul 5, ultima ! Ce-ți dorești de ziua ta?
Sofia Vicoveanca : – Să cânt bine la nunta asta, la care merg! ( râde) Vreau să-ți spun că eu nu ma simt bătrână deloc! Iar faptul ca mai pot înca să muncesc este darul meu cel mai de preț! Știi? Am 23 de negative pe care urmează să înregistrez! In plus, uite, colind întreaga țară, am spectacole peste tot! Ce poate fi mai frumos?
Marina Almășan : – TU ești frumoasă, Sofia! Și pe dinăuntru, și pe dinafară! Să ne trăiești!
1 comentariu