…De fapt, Confucius nu a existat. Numele cu care a intrat în istorie nu este decât o „găselniţă” latină, pe care misionarii creştini ce i-au citit învăţăturile sute de ani mai târziu, i-au atribuit-o marelui gânditor Kong Qiu. Chinezii îi spun, în semn de respect, „Kong Fu-zi”, adică „Maestrul”.
Într-o Chină măcinată de războaie, filozoful idealist a încercat, prin gândurile sale, să instaureze pacea şi să rezolve marile probleme ale poporului său. Unica sa armă erau sfaturile lui înţelepte. Lui Confucius îi aparţine conceptul avansat, potrivit căruia toată lumea are dreptul la educaţie, dar şi acela că NOBIL nu este cel născut într-o familie nobilă, ci cel care este educat şi civilizat. Cărţile spun că ilustrul filozof a fost extrem de iubit de chinezi şi că cei peste 3 000 de discipoli ai săi ar fi petrecut trei ani lângă mormântul mentorului lor. Tot ei au fondat, după moartea Maestrului, şcoala de gândire care-i poartă numele. Confucianismul a fost ideologia oficială a statului chinez timp de mai bine de 2 000 de ani. Şi, la fel cum nicio revoluţie din lume nu poate înlătura creştinismul, tot astfel confucianismul a rămas adânc înrădăcinat în traiul de zi cu zi al chinezului, în modul lui de a se comporta, în felul cum gândeşte, cum îşi stabileşte valorile, în politica, arta şi cultura acestui mare popor.
Învățăturile lui Confucius sunt foarte valabile și în zilele noastre. Profunzimea lor este remarcabilă și, citindu-le, ne regăsim echilibrul interior, ne analizăm faptele, înțelegem mai bine lumea în care trăim și găsim energiile necesare pentru a ne continua drumul.
Iată câteva dintre cele mai frumoase cugetări ale lui Confucius :
Comentează