Celebrul designer, prieten de demult al echipei noastre, se lupta cu o boală gravă, pe patul de spital. Îi urăm însănătoșire grabnică si vă invităm ca, citindu-i interviul oferit nouă cu ceva timp în urmă, să direcționați către el gândul vostru bun. Are nevoie de energiile noastre pozitive!
Este „Croitorașul cel viteaz” al zilelor noastre. Nu vorbim despre celebrul personaj, ci de unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți designeri români: Cătălin Botezatu. Cu mult talent, dar și cu o imaginație bogată, reușește să se mențină în top, creând cele mai spectaculoase ținute. Însă, drumul până la succesul de care se bucură în prezent a fost unul anevoios. Cu o ambiție ieșită din comun, sute de ore de muncă și dornic să fie mereu cel mai bun, Cătălin a reușit încet, dar sigur, să se impună în lumea modei. Considerat unul dintre copiii de suflet ai Zinei Dumitrescu, el a demonstrat că nimic nu e imposibil, atâta timp cât ceea ce faci e din pasiune. Chiar dacă părinții și-ar fi dorit ca fiul lor să devină medic sau inginer, pașii l-au ghidat spre modelling. Pașii sau… mai bine zis, Bianca Brad, una dintre marile iubiri ale designerului și cea care i-a fost călăuză în această meserie. Cu mii de prezentări în țară și în afara granițelor, Cătălin Botezatu a devenit un brand. Orice tânără care visează să ajungă model, și-ar dori să lucreze cu el, să fure meserie de la acesta. Drept dovadă sunt emisiunile Next Top Model și
Supermodels by Cătălin Botezatu. Unii oameni îl invidiază pentru succesul pe care îl are, alții pentru că este înconjurat în permanență de femei frumoase. Dar, în ciuda acestor satisfacții profesionale, designerul nu este un bărbat împlinit. Deși, e unul dintre cei mai râvniți burlaci din showbizul autohton, inima lui este într-o goană nebună după iubire. Își dorește să găsească sufletul pereche, dar până atunci se consolează cu cea mai fidelă iubită: moda. Ea este cea care nu-l
trădează și care îi alină singurătatea. Nici măcar medicii nu l-au convins să renunțe la ea. O fire sensibilă, dar în același timp luptătoare, un romantic incurabil și un veșnic îndrăgostit. Acestea sunt doar câteva dintre calitățile creatorului de modă. Chiar dacă a câștigat mai multe premii de-a lungul timpului, cu siguranță unul îi lipsește, acela de bărbat de10. Din partea noastră, designerul, omul și bărbatul Cătălin Botezatu nici n-ar putea primi o altă notă , încadrându-se astfel în galeria bărbaților de10.
*
Alina Anghel: Știu că părinții nu au fost de acord cu această profesie. Ei voiau să deveniți medic sau inginer. Povestiți-ne cum au fost începuturile dumneavoastră în lumea modellingului? La ce vârstă ați debutat și de ce v-a atras acest domeniu?
Cătălin Botezatu: Nu m-a atras deloc modellingul, e adevărat. Am terminat liceul la secția Matematică- Fizică, iar pentru că terminasem acest profil, tatăl meu își dorea să fac Energetică. După terminarea facultății, voia să merg la reactorul nuclear din Canada și chiar să rămân acolo, dat fiind faptul că era pe vremea lui Ceaușescu și toată lumea voia să fugă din țară. Am terminat acest liceu cu note foarte mari. Am susținut examenul la Energetică, dar după ce l-am dat și l-am și luat, mi-am dat seama că nu este ceea ce îmi doresc. Indiferent dacă mi-aș dezamăgi părinții totuși în viață trebuie să faci ceea ce îți dorești. În acel moment voiam să fiu actor. Când m-am dus să dau la IATC, a fost o nebunie pentru că erau doar trei locuri și sute de candidați care se băteau pe acele locuri. Numai cu pile și cu relații se intra. M-am dus, l-am dat și spre marea mea surprindere am picat primul sub linie, dar nu am fost dezarmat. Am continuat să dau și în următorii ani. M-am pregătit cu Florin Piersic, cu diverse personalități ale momentului, chiar și maestru Dem Rădulescu îmi spunea: „ Lasă că o să intri. Nu e timpul”. Mă rog, el voia să spună că nu sunt atâtea locuri suficiente pentru câte pile erau și ăia fără pile trebuiau să intre mai târziu. După Revoluție, m-am întâlnit cu domnul Dem Rădulescu și mi-a zis:„Haide, mă, vino că acum sunt mai multe locuri și chiar avem nevoie de fața ta în teatru și în film.”
A.A.: Și de ce nu ați mai încercat?
C.B. : Nu m-am mai dus pentru că mi-am dat seama că IATC-ul nu era ceea ce îmi doream. Am văzut câtă muncă depun actorii și actrițele. Am văzut cât de prost sunt plătiți, și oricât de talentat ești, în România nu vei fi apreciat la adevărata ta valoare. Însă, am avut acolo șansa s-o cunosc pe Bianca Brad datorită căreia am ajuns model. La fel ca mine și ea a dat examenul, dar a intrat a treia sau a patra oară. Ea lucra ca manechin și mi-a spus că la Centrul de Cercetare a Industriei Ușoare s-au eliberat niște locuri de modele deoarece fugiseră câteva fete și băieți în Germania, printre care și fratele ei. I-am zis „Model eu?!” Da, bine, e adevărat și faptul că mă îndrăgostisem foarte tare de Bianca pe vremea aceea și multă, multă vreme am fost nebun după frumusețea ei, după șarmul ei, după gingășia ei. Aș putea folosi multe epitete pentru a o descrie pe Bianca. Cert este că am ajuns acolo. Am susținut un examen mai greu decât aș fi susținut la orice facultate. A durat câteva săptămâni. Au fost foarte multe probe. La acest examen, au intrat și manechini vechi, care lucrau deja, și manechini noi. Și acolo erau foarte multe pile, dar pentru că am dat peste oameni adevărați Nae Ivanov sau Simona Vlanga am reușit să iau acest examen. Culmea, primul pentru că și acolo era cu note. Și așa am intrat în lumea modei. Bineînțeles că nu mi-a fost ușor.
A.A.: Cum ați ajuns la Zina Dumitrescu?
C.B. : A fost un drum lung. În primul rând, după ce am luat acest examen deși tata avea buletin de București, mama nu avea, m-am dus să mă angajez și nu puteam să fiu angajat pentru că nu aveam buletin. Asta era o mare problemă. Atunci, cu ajutorul și grație doamnei ministru de pe vremea aceea care m-a plăcut foarte tare, ea făcea parte din comisie și din juriul de examinare care a participat la concursul de manechini, am obținut buletin de București semnat chiar de Elena Ceaușescu. La doamna Zina am ajuns mult mai târziu. Am început să lucrez la Centrul de Cercetare a Industriei Ușoare. Eram manechin pentru mai multe filme Apoi, am început o colaborare cu ADESCO, cu Ella Doicesu care făcea o colecție superbă de tricotaje atât pentru bărbați cât și pentru femei. Am lucrat cu Adrian Sârbu care pe vremea aceea era unul dintre cei mai buni regizori, punea în scenă cele mai frumoase prezentări de
modă, adevărate spectacole și nu în ultimul rând am ajuns și la UCECOM. Acolo, m-am îndrăgostit de Dana Opsitaru, una dintre marile mele iubiri. Din nefericirea pe vremea aia era puțin măritată. A divorțat și am început o relație foarte frumoasă. Cea care m-a dus la Zina a fost Dana Opsitaru, care avea deja o colaborare cu Casa de Modă Venus. De fapt, mai multe fete de la UCECOM aveau colaborări, iar Dana înr-o zi a mers la Zina și i-a spus: „ Mamă, uite, vreau să-ți aduc un băiat frumos care cred că e foarte bun pentru podium și e deja manechin”. Am mers la Zina și m-a văzut.
A.A. : Era mai exigentă?
C.B. : Nu, niciodată cu mine fiindcă eu veneam cu un bagaj în spate. Nu eram un oarecare. Lucram, deja, de doi ani de zile la APACA. Ea a fost cea care mi-a permis chiar în cadrul colecțiilor prezentării de la Casa de Modă Venus să-mi prezint haine și produsele pe care mi le făceam. Am furat această meserie. Încercam să fur meserie de la doi mari și adevărați designeri: Nae Ivanov și Simona Vlanga. M-a asimilat foarte repede fiindcă a văzut că sunt foarte bun. Tocmai de aceea eram nelipsit din prezentările ei. Eram cel care juca ,între ghilimele spus, rolul cel mai important.
A.A. : Ce calități ar trebui să aibă o tânără ca să ajungă model?
C.B. : Una este un manechin, alta care aspiră la titlul de miss sau o femeie care aspiră la titlul de asistentă ori cele care apar la televizor și fac deliciul (sau nici nu-l mai fac) al unor oameni care sunt adepții revistelor de adulți. Deci, trebuie să facem o mare diferențiere. Manechinele sunt acele fete care au niște dimensiuni standard, peste 1,75cm. Care să nu aibă silicoane, trebuie să fie naturale. O manechină trebuie să fie cât mai ștearsă, în sensul bun al cuvântului, pentru ca designerul să poată să-și pună amprenta să o transforme după bunul gust și după propriile idei. Asta înseamnă o manchină. O fată de miss este acea fată frumoasă care poate are și puține forme. Restul sunt niște pipițe.Fete care apar și dispar meteoric și de care lumea se folosește așa cum te folosești de o femeie ușoară cu care faci ce vrei, cu care faci tot felul de regii ieftine și cu asta basta. Într-un final , unele ajung să pună mâna pe vreun fraier, să-și facă o familie și bravo lor, iar altele mor cum s-au născut.
A.A. : Unde greșesc cel mai mult femeile când își aleg ținutele? Indiferent că vorbim de cele de zi sau de ocazie…
C.B. : Femeile, în general, greșesc când își aleg ținutele că nu sunt foarte critice cu oglinda pe care o au în față. Au niște modele nu întotdeauna bune de viață. Vor să arate ca x sau ca y tocmai de aceea unele suferă transformări către urâțenie, se urâțesc.Așa cum spuneam mai devreme, își pun silicoane în sâni în buze. Am văzut femei, mă rog, care nu erau frumoase nici înainte, dar acum au buzele ca două boști, gura li s-a lungit de zici că sunt tăiate de jur împrejur. Și-au tatuat sprâncenele, și-au pus sâni, și-au ridicat pomeții. Nu mai sunt ce au fost. Nu mai au personalitate, nu mai au identitate. Sunt adeptul acestor operații, dar cu bun simț.
A.A. : Sunteți adeptul operațiilor estetice?
C.B. : După o anumită vârstă niște retușuri sunt necesare, dar să te transformi în monstru, în mască, nu. Repet, sunt femei tinere ca arată ca niște măști. Ca să ne reîntoarcem la întrebarea legată de haine.În momentul când părăsesc casa în care locuiesc, ar trebui să se uite în
oglindă și să zică: „Domne pot să ies în halul ăsta pe stradă?” Ele nu mai au ora zilei. Fie că e dimineață, după-amiază sau seară…Fie că merg la club sau altundeva trebuie, să-și scoată la vedere sânii, să fie date cu ruj roșu de dimineață până seară, cu fusta până la fund, deși poate au picioare oribile. Majoritatea sunt îmbracate numai în fake-uri pentru că văd la una sau la alta care își permite și toate își cumpără numai Channel-uri, numai Vuitton care sunt fake-uri și care sunt recognoscibile. Mai bine îți cumperi o geantă normală, frumoasă, care să nu fie fake, te îmbraci decent. Da, bun te duci la un club unde trebuie să fii mai sexi, e de înțeles. Dar, să mergi pe stradă, în tramvai, cu fusta până la fund și cu decolteu să ți se vadă sfârcurile, e inadmisibil. Greșesc pentru că asimilează niște trend-uri, ceea ce e foarte bine, dar le asimilează prost. Copiază din reviste, dar copiază prost. Riscăm să devenim un fake cu totul. Atât societatea în care trăim, cât și fetele, băieții și tot ce se întâmplă în jurul nostru.
A.A. :Ce se poartă în această vară?
C.B. : Este o vară ofertantă din punct de vedere al culorilor. Bine, să nu uităm că non-culoarea alb este vedetă, este o non culoare frumoasă care te pune în valoare , dar nu atunci când ai forme foarte, foarte proeminente. La modă sunt iar imprimeurile mari, cele florale. Au revenit pentru a nu știu câta oară, imprimeurile animal print. E o nebunie de fluturi, păsări, fructe . Dacă vezi, la mari creatori, toate sunt cu aceste imprimeuri. Pentru persoanele mai în vârstă brocarturile, brocarturi naturale, sunt cele recomandate. În general, ținutele vaporoase. Bumbacul, iar, este o vedetă pentru vară. Recomandăm caftanele, acele rochii mari tip fluture care dau lejeritate și în același timp eleganță.
A.A. : Care sunt culorile acestei veri?
C.B. : Este ofertant. Nu mai pot spune că se poartă aia sau se poartă aia. E vară. Categoric, culori calde, culori tari. În afară de alb, vorbim de mov, albastru, culori ale nisipului. Roșul e o culoare care se poartă foarte tare. Cam în zona asta. Bine sunt creatori și case de modă care lansează tot felul de colecții nunațe de bordeau. Chiar dacă sunt mai moderne, depinde în ce variantă sunt prezentate, ele sunt niște produse care arată într-un fel. Auriul se poartă foarte mult.
A.A. : Ce accesorii se poartă în această vară?
C.B. : La femei se poartă acele accesori supradimensionate de la brățări până la coliere există și un touch etno. Apropo, ia, în continuare , este vedeta acestei veri, dar bineînțeles că într-o reinterpretare continuă. Nu ne mai punem o ie normală zicând că suntem patrioți și trebuie s-o purtăm. Nu, trebuie s-o reinterpretăm. Dacă punem ceva, de genul ăsta, care ne duce cu gândul la folclor, purtăm bijuteri mari, supradimensionate, din lemn. Iar la polul celălalt sunt cerceii brățările, dar doar când mergem undeva. Nu este recomandat la plajă. Mai vezi tot felul de pițipoance care vin la plajă pe tocuri de 15 cm, cu cercei care le rup lobul urechii. No way!
A.A. : Sunteți un fan al tatuajelor. Câte tatuaje aveți?
C.B. : Inițial am zis că nu-mi fac tatuaje. Acum am șapte. Nu-mi imaginam niciodată că voi avea atâtea, dar vreau să-mi mai fac.
A.A. : Presupun că fiecare tatuaj are povestea lui. Care e cel mai important și de ce?
C.B. : Toate sunt importante pentru că semnifică ceva. Dar, cel mai important poate că e cel de pe inelar. Trebuie să-mi mai refac unul și vreau să-mi mai fac altele.
A.A. : V-ați gândit să mai ștergeți vreunul?
C.B. : Nu, pentru că nu am pe cine să șterg din viața mea. Îmi asum tot ce fac, chiar dacă îmi stric pielea cu tot felul de mesaje sau dedicații, pentru a tatua anumite persoane din viața mea. Consider că trebuie să rămână acolo, așa cum rămâne și în inimă. Fiecare persoană pe care am iubit-o are sertarul personal în inimă și în tatuaj la fel.
A.A. : Sunteți un bărbat romantic? Care e ultimul gest romantic pe care l-ați făcut?
C.B. : Sunt foarte romantic. Eu gesturi romantice, am făcut tot timpul. Nu mă folosesc doar de zile de naștere sau de tot felul de zile importante gen: Valentine`s Day sau 1 Martie, 8 Martie. După mine, dacă iubești femeia, dacă vrei să-i dăruiești ceva sau dacă vrei să-i demonstrezi ceva, îi demonstrezi în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare secundă. Nu neapărat cu un cadou. Poate cu un telefon, cu un mesaj. De multe ori oameni spun:„ Aaaa… trebuie să fac nu știu ce”, nu dacă îi dai persoanei respective doar un mesaj, doar o inimă, doar un zâmbet, doar îi spui „mi-e dor de tine”, să știi că persoana de la celălalt capăt al firului va vibra. Eu așa sunt. Dacă primesc un astfel de mesaj vibrez și știu că se gândește la mine, chiar dacă mă minte frumos.
A.A. : Cum e bărbatul Cătălin Botezatu când nu e designer?
C.B. : Nu am timp să nu fiu designer.Muncesc foarte mult. Atunci când nu e designer ceea ce se întâmplă foarte, foarte rar este un bărbat singur, melancolic. Nu sunt fericit. nu dă fericirea afară din mine chiar dacă am aproape tot ce vreau.
A.A. : Dar, alții poate și-ar dori să aibă măcar pe sfert din ce aveți dumneavoastră…
C.B. : Da, dar eu poate mi-aș dori să fiu ca ceilalți care n-au nimic, dar sunt fericiți.
A.A. : În mai multe interviuri , chiar și acum, ați declarat că vă simțiți singur. Cum depășiți momentele de singurătate?
C.B. : Nu mă simt, sunt singur. Sunt o persoană solitară. 90% le depășesc regăsindu-mă în munca mea. Încerc să-mi ocup timpul ca să nu mă gândesc că sunt atât de singur.
A.A. : Ce admirați cel mai mult la o femeie?
C.B. : Inteligența, simțul umorului și aș fi ipocrit să nu spun că ambalajul. Dacă aș spune: „ Vai, pentru mine o femeie contează foarte mult să fie deșteaptă, nu contează să fie frumoasă , aș minți”. Nu, n-aș putea să fac dragoste cu o femeie urâtă. Contează foarte mult ambalajul. Bine, totul e perisabil ca și la mine. Dar, deocamdată asta e… Încerc să găsesc o femeie care să fie și frumoasă și inteligentă. Să aibă simțul umorului, să-i placă călătoriile pentru că eu sunt călător prin natura meseriei mele. Să mă facă tot timpul să mă simt iubit și important pentru ea. Să fie alături de mine și la bine și la rău.
A.A. : Practic, să-l iubească pe omul Cătălin Botezatu.
C.B. : Da. La chestia asta mă gândeam până acum câtiva ani, dar acum îmi dau seama că e aproape imposibil.
A.A. : De ce?
C.B.: Notorietatea pe care o am nu-mi mai dă voie. Sunt un om realist. Am destulă maturitate încât să-mi dau seama că sunt un trofeu. Îți spun că dacă mâine aș ieși în stradă și aș merge cu tramvaiul fără ca lumea să mă cunoască, să fiu un oarecare și să fiu îmbrăcat modest, nu m-ar iubi lumea pentru că sunt un bărbat oarecare. Sunt realist. Niciodată n-am visat cai verzi pe pereți. Nici în ceea ce privesc afacerile mele. Întotdeauna mi-am targetat proiectele în așa fel încât să le pot realiza, n-am visat la lucruri care nu se pot realiza.
A.A. : Călătoriți mult atât prin prisma profesiei cât și în vacanțe. Cum sunt româncele în comparație cu femeile din străinătate? Care sunt mai frumoase, ale noastre sau ale lor?
C.B. : Sunt mai frumoase ale noastre. E adevărat că avem femei foarte frumoase, mult mai frumoase decât în alte țări. Bine, acum toată lumea spune: „Vai româncele sunt cele mai frumoase!” Hai, să nu exagerăm. Sunt nordice, brazilience la care îți cade fața numai că ale noastre sunt puțin cam ușuratice. Bine și altele sunt mai ușuratice, dar parcă ale noastre se vând prea pe nimic. Mie îmi plac femeile să nu spun ușoare, dar să fie deștepte.
A.A. : Din punctul dumneavoastră de vedere, ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de 10?
C.B. : Nu există femeie de nota zece. Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu există femei de zece. De un nouă la care să lucrezi tu ca s-o faci de nouă, da. Dar, nu există, cum nu există nici bărbat de nota zece.
A.A. : Dumneavoastră veți fi inclus la rubrica bărbați de 10!
C.B.: Nu știu, nu cred că am atributele unui bărbat de zece. Mai bine zis, nu există oameni de nota zece pentru că avem cu toții defecte. De aceea, eu spun că nimeni nu e în stare, nu merită și nu are dreptul să ridice piatra împotriva celuilalt. Femeia de nota zece, la fel ca fericirea, dragostea sunt chestii meteorice, efemere care sunt foarte, foarte rare și chiar dacă există în timp se remodelează și devin de nouă, de opt de șapte… se deteriorează ca și ambalajul.
A.A. : Ținând cont că ați avut câteva dezamăgiri în dragoste, mai credeți într-o iubire ca-n filme. Mai sperați să găsiți jumătatea alături de care să trăiți până la finalul vieții?
C.B. : Ori de câte ori mă îndrăgostesc, mai cred. Eu sunt un veșnic îndrăgostit. Săgetătorii așa sunt din păcate. Cred în asta, dar mă dezmeticesc imediat. Da, îmi doresc s-o găsesc. Fac eforturi imense, în momentul când găsesc persoana respectivă, s-o păstrez. Dacă nu e să rămână, asta este.
A.A. : Am ajuns la finalul interviului și aș vrea să vă rog să le trasmiteți un mesaj cititoarelor site-ului nostru femeide10.ro
C.B. : Cele care sunt de 10 să rămână de nota 10, celor care nu sunt de 10 și citesc site-ul vostru deși mă îndoiesc că ele citesc acest site fiindcă sunt ocupate cu reviste ieftine, de cancan-uri ieftine, de cluburi în care se uită să vadă care cu care a mai apărut și care pe care a mai cucerit, ce sponsori au mai găsit, la alea nu fac referire pentru că nu citesc acest site. Să zicem că fac referire la femeile adevărate, care contează. Așa cum spun tot timpul: „ Eu exist și dau socoteală și mă adresez oamenilor care contează în viața mea”. Așa spun și acum pentru femeile care contează, pentru adevăratele femei profunde care au caracter, ce au atitudine pentru că asta contează cel mai mult în viață. Le doresc să rămână în continuare de 10, să fie frumoase chiar dacă așa cum spuneam mai devreme ambalajul este trecător. Pentru mine reprezintă chintesența vieții. Este acel rău necesar fără de care n-am putea trăi și fără de care n-am exista categoric.
Comentează