Femei de 10

Ziua… cui?

I-am mărturisit recent lui Alice că, pentru mine, ca și pentru mulți colegi și amici de vârsta mea, ziua de 8 Martie reprezintă, mai degrabă, o sărbătoare numită „Ziua Mamei”, pentru că așa am fost învățați în copilăria noastră dragă și comunistă; dragă - pentru că e singura pe care o avem, iar comunistă - din oficiu. Cu irepresibilă nostalgie, ne amintim de tovarășele educatoare și învățătoare care, mânate de bune intenții și ideologizate toate difuz și inconștient, ne organizau în programe artistice, de Ziua Mamei. Iar ceea ce se lipește de suflet în copilărie rămâne, străbate chiar și regimuri politice diferite, ideologii străine, țări și continente îndepărtate. E un fel subteran de a ne împărtăși aspecte afective pe care le prețuim, dintr-un trecut comun, care ne-a format ca oameni, într-o anumită măsură. Trebuie să recunoaștem asta. Și, dacă este să ne comparăm cu alții, mai proaspeți pe lume, ne-a format destul de solid, se poate baza lumea asta pe noi, nu credeți?
Astfel că, animată de curiozitate, Alice a dat o raită prin lumea pionierilor și a șoimilor patriei din anii 1970-1980, ca să verifice cum percep ei această zi. Ce credeți că a descoperit? Oameni maturi și serioși, unii cu funcții de răspundere, alții chiar responsabili, care și-au făcut un rost, au familii proprii, unii se simt încă tineri, alții încep să mai scârțâie, mulți plecați din țară… dar cei mai mulți amintindu-și povești legate de Ziua Mamei! Poze alb-negru sau colorate stângaci, cu versuri atașate, felicitări create de mânuța lor, cu miros de lipici dulce, mărțișoare artizanale, desene cu ghiocei și cântecul care - surpriză! - și astăzi se învață în grădinițe: „De ziua ta, mămico, / în dar ți-am adus inima…” (Cine îl știe, să continue în gând! 🙂 ) Astea sunt repere de neșters în memoria noastră afectivă, alături de atâtea altele: bicicletele Pegas, patinele cu rotile (nu role!), rachetele din lemn, pentru tenis, cercurile pionierești în care cream te miri ce kitsch, dar eram mândri pentru că munciserăm la el, deliciile cu pufuleți sau turtă dulce (articole reloaded, grație unor întreprinzători nostalgici ca noi), taberele, prietenia cu pionieri bulgari, oracolele etc.
Așadar, pionieri și șoimi ai patriei din toate țările, uniți-vă și hai să le urăm mamelor noastre, de 8 Martie, să le binecuvânteze Cerul, acolo unde sunt! Să le mulțumim pentru toată bunătatea lor firească, pentru sacrificiile „de la sine înțelese” și pe care atât de târziu le-am înțeles, pe care am apucat sau nu să le reiterăm, să le onorăm față de copiii și nepoții noștri. Dumnezeu să le mângâie sufletul și, atât cât se mai poate „în lumea fioroasă de sub Ceresc”, cum spunea Prietenul Nichita, să le mângâiem și noi, prin ce facem și suntem.

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Bună ziua şi să fie şi frumoasă.

    Mă refeream la zi şi nu la sărbătoare. Pentru că sărbătoarea are iz comunist. Reprezintă protestul femeilor şi dorinţa lor de emancipare. Este de fapt ziua când femeia rupe familia, se dezice de tot ce o leagă de un cămin, privind spre ia insăşi. Transformarea femeii în bărbat ar trebui privită prin oglinda timpului; evaluată corect nu a dus la nimic bun.
    Fiind o sărăbătoare comunistă girată de ONU prin anii 1975, lipseşte Dumnezeu şi poveţele sale care să aducă lumină şi fericire într-o familie, cu mai mulţi copii zâmbitori şi părinţi fericiţi. Lipsa de timp şi mai ales de afecţiune, a transformat femeia într-un robot care aleargă să se impună, să-şi marcheze realizările. În faţa cui doreşte să se impună şi cu ce folos pentru ea?
    Doar o femeie sinceră ar putea răspunde. Promotoarele acestei sărbători nu au fost căsătorite legal niciodată (Clara Zetkin, Rosa Luxemburg, Luise Zietz). În această afacere s-a implicat şi Vladimir Ilici Lenin.
    Personal sunt de acord cu ziua mamei. Nimic nu se compară cu iubirea ei, cu surâsul şi cu startul pe care ni l-a dat în viaţă. Este o onoare să scriu pentru ea rândurile acestea. De ce n-am propune ca ziua mamei să fie sărbătorită în luna cireşelor sau a căpşunilor?
    Americanii din SUA au fost mai înţelepţi. Au păstrat ziua de 8 martie ca zi a emancipării femeii, iar în a doua săptămână a lunii mai, intr-o zi de duminică, sărbătoresc ziua mamei. Poate învăţăm şi noi ceva din aceasta.
    O zi plăcută totuşi să fie, asortată cu un zâmbet.

Publicitate