Prin clasa întâi era cât pe ce să primesc un pupic din partea băiețelului care obișnuia să-mi ducă ghiozdanul și să-mi aducă flori. I-am spus că nu e pregătit încă (acum că mă gândesc bine, ar trebui să cer drepturi de autor celor de la Oreo) și, dacă vrea, poate să-mi sărute mâna. A acceptat afacerea vreo 3 ani după care, prin clasa a 5-a s-a mutat așa că mult așteptatul sărut nu avea să mai vină vreodată. Cel puțin așa credeam. Mereu mi-am adus aminte de el… Nu neapărat pentru faptul 
că aș fi fost îndrăgostită ci datorită cavalerismul de care a dat dovadă în fiecare dimineață.
Până pe la 13 ani îmi închipuiam că odată și odată avea să apară băiatul perfect pentru mine. Avea să fie amuzant, iubitor, blând și îndrăgostit până peste cap de mine. Trebuie să recunosc – poate asta este super puterea mea – am avut mereu un impact asupra tuturor băieților pe care i-am întâlnit. Când toate fetele erau luate la mișto, jignite și săpunite cu zăpadă eu eram cea care niciodată nu plângea din cauza băieților, era protejată de orice amenințare și evident, juca fotbal cu ei. Celelalte mă întrebau mereu cum de reușesc să-i controlez așa. Majoritatea s-au îndrăgostit, poate de-asta!
Acum, după mai bine de 5 ani, mi-am dat seama că există două situații: fie sunt educați cum trebuie, fie îi educi tu! Totul pornește de la iubirea maternă. Doar o mama îi poate arăta unui băiat cum să prețuiască o femeie. 
Este singura care, dacă este suficient de înțeleaptă, nu va fi îndrumată de egoism și va avea puterea să-l sfătuiască fără să evoce gelozia maternă. Va avea încredere în alegerile fiului ei fără să pună la îndoială decizile sale. O va iubi pe viitoarea noră pentru că se va strădui să vadă aceleași calități de care băiatul ei s-a îndrăgostit. Va înțelege că nu este o competiție între ele două iar titlul de cea mai importantă femeie din viața LUI nu îl va pierde; poate doar îl va împărți. În majoritatea cazurilor gelozia se strecoară, involuntar, prea adânc încât rupe legătura dintre doi oameni. Adesea, cu toate că nu au nicio intenție rea, mamele văd doar părțile rele la o fată și atunci, din dorința de a-l cocoloși în continuare pe micuțul băiețel neajutorat, fac exact opusul a ceea ce are nevoie de fapt acesta. Îmi pare rău de femeile care nu acceptă că poate au greșit. Văd că băiatul lor este schimbat în bine și consideră lucrul acesta un atac la persoana lor. Nu apreciază faptul că ACUM există o persoană în plus care îl iubește. Foarte rare sunt mamele care se bucură când observă o evoluție în comportamentul fiului lor (nu sunt prea sigură că există având în vedere că o astfel de femeie sigur i-a oferit deja o educație de nota 10).
Cu toate acestea, există câteva cazuri (1 la un milion) în care băiatul, mânca-l-ar mama pe el, are puterea să fie bărbat. Oricât de multe defecte ar găsi cineva la persoana iubită el luptă pentru ea. Fie și împotriva propriei mame. Doamnelor, ar trebui să fiți mândre de ei! Nu oricine ar avea curajul să protejeze o fată ca un adevărat cavaler. Să nu fiți supărate, asta demonstrează că i-ați învățat ce este iubirea.
Dacă până și Jane Fonda și-a învățat lecția – în filmul Monster-in-law (Soacra mea e o scorpie) – pe cele care nu știu cum să o facă va sfătuiesc să urmăriți filmul.
XOXO,
Comentează