M-a amuzat o postare de pe Fb a unui necunoscut. Prieten virtual.
Era un trucaj, ilustrând o pagină de carte, pe care, cu litere de-o șchioapă, scria : “Cea 
de-a 11-a poruncă : vezi-ți de treaba ta!”
Am zâmbit și am trecut mai departe, dar în mintea mea rotițele s-au mai mișcat inerțial în direcția indicată de mesajul ascuns al rândurilor de mai sus. Și nu am putut să nu fiu de acord că o asemenea “adăugire” la cele 10 porunci, cunoscute ( nu zic “respectate”) de toată lumea, este cât se poate de binevenita și de actuală…
Ne freacă mereu grija altuia. Ne mănâncă energie, nervi și timp. Povestea cu “paiul din ochiul vecinului, care ne împiedică să vedem bârna din al nostru” nu e desuetă și nici nu trebuie clasată in sfera maladiilor tratate de doctorul Monica Pop, atunci cand nu e la televizor Ne-am obisnuit să evităm a ne privi in oglindă sau să facem călătorii înlăuntrul nostru, preferând să-i luam la bani marunți pe cei din jur. Ei au cele mai mari cusururi,ei rostesc cele mai mari inepții, ei iau cele mai proaste decizii. Iar noi, fini observatori, lustruim gaura cheii, pentru a-l vedea cel mai clar pe celălalt și pentru a-i putea analiza ulterior, cât mai profesionist ( la o cafea sau la colțul străzii) comportamentul aberant.
Marea Derută rezultă și din îndemnurile contradictorii ce vin spre noi : unii ne povățuiesc “să ne pese”, să ne doară durerile aproapelui, să fim empatici si să punem umărul, atunci când e rost de ajutor. Alții – dimpotrivă. Ne recomandă să ne izolăm în turnuri de fildeș, să ne trăim viețile fără să ne pese de ceilalți, sau măcar de ceea ce spun ceilalți. Adevărul este, probabil, ca întotdeauna, undeva pe la mijloc.
Și din nou mă întorc la acea “a 11-a poruncă”, citită recent intr-o postare, pe online, și nu pot decât să aprob îndemnul de a ne vedea fiecare de treaba noastră, de a nu ne simți obligați să stim ce face cel din stânga sau cea din dreapta, să le comentăm vorbele sau faptele, ridicandu-i în slăvi sau legandu-i de stâlpul infamiei..
Și tot inspirata cea a 11-a poruncă, nevotată încă de niciun Parlament al Lumii celei mari, ne oprește să ne simțim datori a le da sfaturi celor din jur ( care s-ar putea întoarce , ca orice “facere de bine”, împotriva noastră!), ne spune “Stop!”, atunci cand ne simțim brusc răspunzători de viața lor și, prin aceasta, mai deștepți decât ei..Cheia rezolvării problemelor personale o are fiecare în parte, în buzunarul său și nu al celor din jur. E un fel de baston de mareșal, pitit în ranița ce atârnă pe umărul fiecăruia dintre noi
Până la urmă, toată tevatura asta, chiar dacă incitantă în aparență ( ce poate fi mai plăcut, decât să-ți vâri nasul în viața altuia?) – ne va împiedica, de fapt, să ne-o trăim pe a noastră. Atât de atenți la cei din jur, vom trece cu vederea propriile probleme, vom rata propriile oportunități, vom neglija propriile bucurii și îi vom nedreptăți pe cei dragi, cărora ar trebui să le acordăm, de fapt, întreaga noastră atenție.
Așadar, deși aruncată, în glumă, în universul virtual, cea de-a 11-a poruncă ar trebui să ne așeze serios pe gânduri și – chiar dacă în mod tacit – fiecare din noi ar trebui să și-o însușească, așezand-o în colecția principiilor obligatoriu de respectat.
Rubrică oferită de: FARMACIILE CATENA FORAMEN – CĂRBUNE
Comentează