Orașul Bușteni e la o aruncătură de băț de București. Nu, nu e o exagerare, v-o spune un om care s-a aflat de mai multe ori în China : București-Bușteni este chiar o
distanță care nu contează! În plus, să ai „lângă casă” o asemenea minunăție de stațiune, unde poți da oricând fuga să iei o gură de oxigen, sau să înmagazinezi pe retină peisaje de vis- e o binefacere cu care am fost dotați, fără să merităm prea mult, noi, bucureștenii.
Primarul Emanoil Savin are șansa să respire zilnic acest aer și să-și bucure, de dimineața până seara, ochii, privind în jurul său la definiția ” Paradisului pe Pământ. „Are șansa”, dar nu are 
timpul! Nu l-am văzut niciodată liber, chiar și atunci când însuflețește câte o petrecere,și aparent îl vezi lipsit de griji, de fapt este gazda bună a unui eveniment care tocmai s-a încheiat cu succes. Căci, de patru mandate de când este primar, Buștenii nu au o clipă de respiro : orașul crește, se face mai fățos, își ademenește oaspeții nu numai cu locuri noi, ci și cu puzderie de evenimente de toate felurile. Nu
degeaba bucureștenii se uită chiorâș la domnul primar ( în glumă, firește!) : Buștenii domniei-sale au început să fie numiți, mai în glumă, mai în serios, ” Capitala de vară a României”, detronând, cel puțin metaforic, pe timp de vară, capitala oficială a României. Dar cum să te superi pe orașul care găzduiește superbele „Prahova Classic Nights” de la Castelul Cantacuzino, Gala atletismului românesc, Gala alpinismului românesc, Jocurile Mării 
Negre pentru veterani, Olimpiada Europeană de matematică pentru fete, cărora li se adaugă o mare de evenimente punctuale : lumea trage să-și sărbătorească lucrurile speciale la Bușteni. Companiile și organizațiile care-si aniversează diverse, tinerii căsătoriți, omuleții proaspăt veniți pe lume – toți simt că aici le va fi cel mai bine să-si deruleze momentul de fericire personală sau colectivă.
Emanoil Savin își cunoaște orașul mai bine, cred, decât propria familie. Ți-l arată cu o poftă nebună, de te afli pentru prima oară aici, te atrage apoi pe nesimțite – de ești un om de bună credință – în cercul uriaș al prietenilor săi, din care fac parte numai români unul și unul. Și deodată simți că nu mai ești chiar atât de bucureștean și parcă mai frumos îți pare să-ti cuibărești weekendurile printre munți, în orașul care începe să-ți placă din ce în ce mai tare.
Aud că Emanoil Savin se dorește în Parlamentul Romaniei, că mulții săi prieteni îl încurajează, iar buștenenii îl susțin. Eu sunt o melancolică din fire, și chiar dacă îi doresc succes maxim în alegeri ( lucru pe care-l merită, de altfel, cu prisosință!) îl rog să-mi dea în scris că nu-și va lua mâna niciodată de pe colțul de rai pe care l-a păstorit atâta vreme și că, în răgazurile dintre două ședințe în care se va căzni să-i molipsească și pe ceilalți parlamentari cu energia sa, să dea o fugă și să mai mângâie, cu drag, Buștenii pe creștet.
Iar pentru că , de câțiva ani buni, Emanoil Savin este susținătorul proiectelor echipei noastre de la TVR, mulțumirilor din suflet le adăugăm și…un set de întrebări, oleacă mai jucăușe, cu care să se delecteze Femeile de 10! Chiar și din răspunsurile scurte și precise ale interlocutorului meu, vă veți da lesne seama că nu avem de a face cu un „gargaragiu” , ci cu un om de acțiune, pentru care vorbele contează mai puțin! Mult succes, dom’Primar!
Marina Almășan : – Bună ziua, 
domnule Primar! Cum e Bușteniul toamna?
Emanoil Savin: – Romantic!
M.A.: – E un răspuns care naște o a două întrebare: Merită să lăsăm totul baltă, la București, și să ne repezim până la dvs?
E.S.: – Grăbiți-vă!
M.A.: – Sați să vină weekendul! Acum , că tot ne apropiem de finalul anului, care credeți că a fost evenimentul No1 din orașul dvs, în 2016?
E.S.: – În momentul de faţă, Buşteniului nu-i poate contesta nimeni calitatea de Capitală Culturală de Vară. Acest lucru se datorează multitudinii evenimentelor specifice organizate în acest oraş, cum ar fi Zilele Culturii, la Centrul Cultural Aurel Stroe, la care participă, an de an, oameni de artă, muzicieni, actori renumiţi etc.
M.A.:- Încerc să-mi explic dragostea uriașă pe care o aveți pentru Busteni. Sunteți „buștenean”?
E.S.: – ”Buștenar”… prin adopție.
M.A.:- Iată deci că, fără să fiți „de-al lor” , buștenenii v-au ales în fruntea lor! Cine v-a dat ideea să candidați, prima oară, pentru funcția de primar al Bușteniului?
E.S.: – Farmecul orașului m-a cucerit 
definitiv. În plus, având posibilitatea să-mi asigur un anumit nivel din punct de vedere economic, m-am simțit oarecum dator să îmi folosesc timpul și priceperea pentru a veni în sprijinul comunității din orașul în care trăiesc.
M.A.: – N-am auzit niciodată să vă fi mituit alegătorii să vă voteze și totuși sunteți la al patrulea mandat! Cum i-ați convins?
E.S.: – Muncă. Implicare. Determinare, nu Mită…
M.A.: – Ce înseamnă să ai stofă de conducător?
E.S.: – Să te naști așa…
M.A.: – Aha! Pricepută barză v-a adus
pe lume! Dacă vrei să fii un șef bun, trebuie să știi să fii și rău, câteodată! Cum stați la acest capitol?
E.S.: – Eu sunt bun și când sunt rău!
M.A.: – Cam așa zice lumea! Și mai zice ceva : „adevăratul șef este cel mare muncește cel mai puțin”. Mai nou, acest lucru se numește „științific” : arta delegării. O dețineți? Cum v-ați creat colectivul? Cât de mult trebuie să vă implicați personal și cât de bine funcționează mecanismul pus la punct de dumneavoastră?
E.S.: – Cum oare puteam să câștig 
patru mandate fără a avea arta delegării de competențe ?
M.A.: – Un singur domeniu nu prea se împacă cu „delegarea”: viața personală! Mai aveți timp și de viață de familie?
E.S.: – Nu am, da-mi fac…
M.A.: – Care este, în opinia dvs, secretul unei căsnicii care să dureze?
E.S.: – Înțelegerea și toleranța reciprocă.
M.A. : – Ca să rămânem în această sferă : pot fi Buștenii un ingredient al iubirii?
E.S.: – În orice timp și anotimp…
M.A.: – Acum o întrebare care nu mă 
frământă numai pe mine : ce se va face orașul, dacă primarul său va ajunge senator ( cum vă și dorim, de altfel!).
E.S.: – Eu ce mă fac? Orașul se dezvoltă în continuu…
M.A.: – Și va trebui să-i mai dați câte o mână de ajutor și de acolo, din București! Doar că veți avea ceva mai
multă treabă pe acolo! Odată ajuns în Parlamentul țării, cum veți încerca să transformați și România într-un „Bușteni” care să funcționeze la fel de bine : să fie curată, bine organizată, să primească mulți străini, să le creeze oamenilor sentimentul că trăiesc într-o lume frumoasă?
E.S. : – Nu-mi doresc decât ca România să fie un ”Bușteni” de 238.391 km²…
M.A.: – Vă mulțumim și vă ținem pumnii!
Comentează