Copii și tineri

Romantismul, pe Apa Sâmbetei

Am crescut cu gândul că sunt o romantică incurabilă. Iubesc poezia, am o nostalgie inexplicabilă față de un trecut care nu e al meu, e al altei epoci, îmi visez viața cu ochii deschiși și îmi place să cred că omul ce mă ține de mână, chiar e acolo pentru mine și chiar nutrește sentimente frumoase. Timpul, însă, m-a făcut să realizez că frecventez prea mult ținutul imaginației și că, de fapt, până și romantismul e o boală curabilă, dacă întâlnești oameni nepotriviți.

Desigur, inițial ți se pare că se potrivesc ca o mănușă sufletului tău avid de iubire. Se activează romantismul în creier, se răspândește în tot corpul, dar mai ales în zona ochilor, căci nu mai vezi, nu mai auzi, ești ca în transă și apoi aștepți să vină prințul să te trezească, cu sărutul fermecat. Din nefericire, te trezește cu tăcerea sau chiar cu câte o replică nepotrivită, care nu sugerează decât indiferență, iar magia dispare. Căci cine nu crede în cuvinte și în puterea cu care pot mușca, n-a cunoscut durerea. De suflet.

cuplu_romanticSe caută, însă, cauzele pentru care romantismul este, în zilele noastre, pe cale de dispariție. Și cine ar fi crezut că omul contemporan, cu acces nelimitat la informație, cu posibilități nenumărate de dezvoltare personală și emoțională, încă se mai teme de… sine și alteritate? Cine ar fi crezut că teama de ridicol, de a fi vulnerabil, de a nu fi respins sau prost înțeles, și cine știe câte altele, îl fac să se oprească la mijloc de drum și să dea cu piciorul ocaziei de a fi, în sfârșit, fericit? Pentru că tocmai această vulnerabilitate, tocmai acele lucruri mărunte care te pot face să pari ridicol, însă adorabil, tocmai acele tachinări, nu sunt decât ingredientele unei nebunii frumoase, care se traduc în „rețete de succes” în materie de iubire.

Teama asta nu are totuși de-a face cu rușinea, să ne înțelegem. Căci o altă cauză pentru care farmecul clipelor de altădată s-a pierdut, e tocmai invitația mai mult sau mai puțin subtilă… în dormitor. Pentru că omul contemporan nu mai are discernământ, nu mai are limite, ci e doar o „ființă superioară” cu instincte animalice. Și atât. Direct, fără preludiu. În curând n-o să mai vedem cupluri îndrăgostite pe stradă, ci va apărea un nou stil de relație – de apartament, așa cum se cresc și legumele mai nou. Iubirea între patru pereți va lua locul celei din ceainării și cafenele. Rendez-vous-urile vor fi doar versuri din melodii, plimbările prin parc vor fi înlocuite de cele prin cearceaf, iar schimbul de idei și sentimente se dovedește a fi, de fapt, schimb de parteneri.

E de la sine înțeles că și lipsa de educație și a bunelor maniere duc la o descreștere gravă a respectului și totodată, a romantismului. Când ai în față un om din Neanderthal cu fițe de secol XXI, dispare tot. Cu totul și de tot.

Publicitate