banner marshal garden
Ea și El Legea e de partea ta

Protecția copilului cu părinți plecați în străinătate

 

Având în vedere că ultima emisiune legată de copiii lăsați de părinții lor în grija bunicilor, pentru a munci în străinătate, a suscitat un interes deosebit, problematica având reverberații atât în sistemul social, cât și politic, de peste 29 de ani, emisiunea având peste 125.000 de vizualizări on-line, iar discuțiile sunt interminabile și la acest moment, m-am gândit că ar fi bine să știți ce ar trebui să faceți din punct de vedere legal, în cazul în care nevoia vă îndreaptă pașii către alte meleaguri pentru a vă câștiga pâinea cea de toate zilele și a putea să vă întrețineți copiii, în cazul în care nu puteți, nu aveți cum să vă luați copiii cu dvs.

Legiuitorul a observat că ne confruntăm cu o atare problemă, care ar trebui să devină de interes national, și a adoptat norme legale în acest sens, astfel încât să existe nu numai persoane răspunzătoare și un cadru legal organizat pentru ca minorii să rămână în grija cuiva demn de încredere, dar să existe și o persoană matură care poate lua decizii cu privire la copil și să și răspundă atât civil, cât și penal, în cazul în care părinții nu mai sunt în țară.

Astfel, legea 272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului, a suferit numeroase modificări, secțiunea a 4-a ocupându-se de cazul acestor copii: Protecția copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate, art.104 – art. 108, conținând prevederi în acest sens.

Astfel, în cazul în care intenționați să plecați la muncă în străinătate, aveți obligația să anunțați Serviciul public de asistență socială de la domiciliul dvs, cu cel puțin 40 de zile înainte de plecare, de această intenție a dvs. Părintele care exercită autoritatea părintească în mod exclusiv sau cel la care domiciliază copilul are obligația depunerii acestei notificări, în care trebuie menționat atât faptul că va pleca la muncă în străinătate, cât și să desemneze persoana care se va ocupa și va răspunde de copil în lipsa acestuia. Trebuie să depuneți și niște acte în acest sens, dovada locului de muncă, dacă aveți, precum și un acord al persoanei care va ramâne să aibă grijă de copil, acte de stare civilă, dovada că persoana respectivă are un venit, o locuință, un serviciu, eventual declarații ale vecinilor, preotului că este cunoscută ca o persoană demnă de încredere etc, ca să se poată verifica că minorii vor avea condiții propice de trai și educație pe perioada lipsei părintelui. Acest dosar va fi înaintat instanței de judecată competente, de la domiciliul minorului, de către Serviciul de asistență socială, urmând ca la termenul care se va fixa pentru judecată, instanța să constate acordul persoanei desemnate, în cadrul ședinței de judecată, adresându-i întrebări directe dacă este de acord să preia copilul în grija sa și dacă poate răspunde de el. Minorul va fi audiat obligatoriu dacă are peste 10 ani, sub această vârstă rămâne la latitudinea judecătorului, în funcție de situația de fapt. Evident că va fi solicitată și opinia celuilalt părinte, în cazul în care sunt divorțați, dacă exercită autoritatea părintească împreună sau nu, sau dacă sunt despărțiți în fapt, iar instanța va decide în funcție de fiecare caz în parte, având în vedere particularitățile fiecăruia.

Persoana care este desemnată pentru a se ocupa de copil în lipsa dvs, trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă cel puțin 18 ani împliniți, și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil, de aceea v-am menționat că va trebui să depuneți acte în acest sens.

Evident că se va realiza o anchetă psihosocială la domiciliul unde va fi lăsat copilul, unde reprezentanți ai Serviciului public de asistență socială se vor prezenta pentru a constata condițiile de trai și educație, pentru a vorbi personal cu copilul/copiii, cu persoana desemnată să aibă grijă de copii, vor vorbi fără să știți și cu vecinii, la școală etc, eventual la serviciul persoanei desemnate, pentru că este foarte important în grija cui rămâne copilul, statul trebuind să supravegheze prin aceste servicii toate aceste cazuri. Asistenții sociali vor acorda inclusiv consiliere și informare cu privire la răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni, obligatoriu, pe lângă faptul că vor monitoriza această situație.

Instanța va dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinților, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată prin Notificare sau pe care instanța o va considera aptă pentru această obligație.Soluționarea cererii de delegare a drepturilor și îndatoririlor părintești se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia, în procedură necontencioasă.Hotărârea va cuprinde menționarea expresă a drepturilor și îndatoririlor care se deleagă și perioada pentru care are loc delegarea. După ce instanța hotărăște delegarea drepturilor părintești, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea și creșterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situații de conflict, neadaptare sau neglijență în relația cu minorul.Instanța de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinților sau tutorelui, precum și primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorității părintești, pentru că această situație va trebui supusă supravegherii Serviciului de asistență socială pe toată perioada delegării autorității părintești. Procedura de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate, precum și serviciile de care aceștia pot beneficia s-au stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, din data de 19.08.2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 01 septembrie 2015, de care ne vom ocupa data viitoare.

Atenție în cazul în care persoana desemnată este alta decât părintele care nu pleacă în străinătate la muncă, dar la care nu este stabilit domiciliul minorilor sau nu are exercitarea autorității în comun cu celălalt, întrucât acesta este primul care poate fi desemnat persoană la care să rămână minorii, putând să numiți alte persoane din familia extinsă doar dacă celălalt părinte nu dorește să își asume  această obligație sau dacă nu îndeplinește condițiile necesare.

Evident, că cel mai bun lucru care i se poate ”întâmpla” unui copil este să fie crescut de părinții săi, indiferent de țara în care locuiesc. Însă, am întâlnit situații cumplite în care nu s-a putut acest lucru, sărăcia era atât de mare, munca era exercitată ”la negru”, astfel că banii erau trimiși aproape în exclusivitate în țară pentru ca familia de aici să poată supraviețui. Da, este alarmant, inacceptabil, inuman, degradant pentru nația noastră, ca în sec. XXI să vorbim de foame și lipsa locurilor de muncă într-o țară europeană, doar pentru că factorii decidenți ce au condus destinele acestei țări de-a lungul a trei decenii nu au reușit, nu au făcut, nu i-a interesat, nu au putut sau cine știe ce s-a întâmplat, astfel încât nu s-au adoptat măsuri pentru limitarea plecării românilor și a lăsării în urmă a unei generații de copii distruse de depărtarea de părinții lor, doar pentru că aici nu au o pâine de pus pe masă. Din păcate, aceste situații au dus la creșterea alarmantă a sinuciderilor în rândul copiilor, a abandonului școlar, a abandonului familial, a lipsei totale de educație și apariția unei generații de copii crescuți de rude, cu probleme emoționale, cu probleme de integrare și adaptare socială și care ar trebui să vă dea de gândit de 1000 de ori înainte să alegeți să plecați fără copiii voștri. 

Eu sper să nu mai fim nevoiți să se ne părăsim țara, copiii, familiile, neamul și istoria țării noastre.

Până data viitoare gândiți profund înainte să acționați!

Femei de 10 pe Facebook