Profesorul HORIA SÎRBU, chirurgul de nota 10 care conduce Clinica de chirurgie toracică a Spitalului Universitar din Erlangen

Mă aflu la Clinica de Chirurgie toracică din Erlangen, unul dintre cele mai frumoase orașe ale Bavariei. O asistentă care vorbește perfect romanește mă ajută să mă echipez : îmi sunt oferite o salopetă albastră ( ce bucurie, să constat că încă mai încap în mărimea S, după toate strudelele cu mere devorate zilele trecute! 😁), apoi boneta care-mi înghite repede întreaga coafură, saboții colorați ce-mi înlocuiesc cizmulițele si, în fine, masca, în spatele căreia îmi ascund proverbialul zâmbet. De fapt, nici nu e rost de zambete prea largi, pentru că mă aflu într-un spațiu marcat de neliniști, pe un adevărat front pe care se dau lupte îndârjite pentru viață.
Zâmbetul îmi este înlocuit însă de satisfacția de a participa , în sfârșit, după ani în care nu mi-a reușit acest vis , la o operație adevărată. Adică într-un bloc operator adevărat, cu un pacient adevărat, întins pe o masă de operație adevărată, în jurul caruia roiește o echipa adevarată de medici, coordonată de un chirurg eminent, adevărat și el. Adevărat, dar mai ales…român!
Profesorul Horia Sîrbu este șeful Clinicii de chirurgie toracică a Spitalului Universitar din Erlangen , funcție pe care o deține de 12 ani. La intrarea in elegantul spital , pe un panou uriaș ce te întâmpină în holul acestuia, sunt înșirate somitățile medicale care conduc diferitele clinici ale spitalului. “HORIA SÎRBU” este singurul nume românesc, într-o mare de nume nemțești. Deși nu am nicio legătură de rudenie cu el, simt cum un val de mândrie îmi cutreieră interiorul : “E al meu, e din țara mea! “…Am fost îndrumată către el, ca răspuns la întrebarea adresată spre cele 4 vanturi, înainte de a porni în călătorie : “Ce români de nota 10 din Germania îmi recomandați?” . Toți mi l-au inclus, în cele câteva propuneri, pe profesorul din Erlangen….
N-o să mă pierd în “bla-bla”-uri laudative, pentru că în cazul unui medic, faptele vorbesc mult mai mult, decât ar putea să exprime cuvintele unui reporter, fiind el și experimentat….Îl privesc pe Horia Sîrbu operând. Nu-i văd, “de sub echipamentul de lucru”, decât ochii, concentrați spre monitorul care-i arată detaliile “câmpului de acțiune”. Mișcările îi sunt sigure, concentrarea maximă. Echipa din jur funcționează “ca unsă”, unul din medicii săi fiind, la rându-i , român. Mă bucur că, pe furiș, înainte de intrarea profesorului în sala de operație, am apucat să-i smulg un interviu discipolului său… Și-a lăudat mentorul și părea profund emoționat….
…. Îl privesc pe Marian , cum filmeaza , concentrat și el, ceea ce se întâmplă în jurul mesei de operație. Fără îndoială, asistăm la un moment important. Și rar, pentru noi. Nu ți-e dat sa filmezi, în fiecare zi, astfel de subiecte. Dar și mai importante sunt aceste clipe pentru cel întins pe masă. Mâna chirurgului schimbă destine, salvează sau prelungește vieți…
…Îl urmărim apoi – eu și camera lui Marian – pe Horia Sîrbu,proaspăt ieșit din sala de operații, parcurgand etajele si secțiile Clinicii pe care o conduce. Că domnește ordinea și disciplina , nu-i de mirare. Doar suntem în Germania – locul unde s-au născut aceste valori. Dar ne impresionează atitudinea celor din jur fața de “șeful lor” : sunt relaxați, zâmbitori, dar plini de respect, totodată. Horia Sârbu însuși este, față de ei, deschis și relaxat. Este atitudinea omului superior, a adevăratului profesionist, care știe foarte bine că forța sa nu sta în tonul ridicat al vocii, ci în valoarea sa profesională și în respectul pe care aceasta îl induce în rândul celor din jur.
Ajungem în biroul profesorului. Pe drum, Horia Sîrbu îmi mărturisește că mă știe încă de pe vremea când ne “întâmplam” amândoi în acelasi Costinești al vacanțelor noastre studențesti : eu îmi exersam, pe atunci, talentele reportericești la Radiovacanța Costinești, iar el , student la Medicină, își valorifica înclinația pentru geografie, istorie și limbile straine, funcționând ca ghid BTT…
….Marian pornește din nou camera : “1-2, 1-2, probă de sunet!” – susur în microfon ; Marian încuviințează și…interviul începe! Îl puteți viziona mai jos. Vă va intra în casă, așadar, un român pentru care nota 10 este, aș zice, “neîncăpătoare”. Iar sâmbătă, în cadrul emisiunii noastre “Femei de 10, Barbați de 10”, vă voi dezvălui mai multe despre cel ce acolo, departe, face cinste țării sale, părințillor săi și nu în ultimul rând, dascălilor minunați care i-au transmis cea mai nobilă meserie de pe pământ..