banner marshal garden
Cu ochii pe ecran Timp liber

„Prinț nobil, noapte bună! Odihnește în cântul cetelor de heruvimi”

S-a mai dus unul dintre geniile muzicii moderne. Pentru că îl chema chiar Prince în buletin, nu m-am putut abține de a nu folosi un citat din ”Hamlet” în chip de titlu. La doar 57 de ani, micuțul (avea o înălțime de doar 1,59 m) dar explozivul compozitor, instrumentist, actor s-a stins în împrejurări încă ne-elucidate. A început să compună din copilărie, iar debutul discografic și l-a făcut la doar 19 ani, dar adevărata consacrare i-a adus-o filmul ”Purple Rain”. În bună parte autobiografic, filmul povestește zbaterile prin care trece pesonajul The Kid (interpretat de Prince, evident), în lupta lui de a se afirma alături de formația The Revolution, dar și pentru a-și găsi echilibrul psihic. Sensibilul Kid trăiește alături de un tată violent și o mamă timorată de abuzivul ei soț, ascunzându-se în subsolul pe care l-a decorat ca pe un mic decor de teatru de păpuși (se pare că filmul se inspiră puternic din amintirile lui Prince despre traiul alături de mama sa și un tată vitreg). Formația cântă la celebrul club First Avenue din Minneapolis (clubul chiar există în orașul natal al lui Prince), unde împarte scena cu alte două formații, dintre care The Time, condusă de Morris Day (chiar dacă în film cei doi sunt dușmani, în viața de toate zilele erau buni prieteni, Prince chiar compunând piese pentru formația The Time), este rivala lor pe față. Necazurile lui Kid se tot adună, pentru că dincolo de atmosfera explozivă de acasă, mai are de și înfruntat propriul orgoliu, care-l împiedică să colaboreze muzical cu ceilalți membri ai formației (cu precădere cele două fete, Lisa și Wendy). Apariția fâșneței Apollonia, o cântăreață aspirantă, complică și mai mult lucrurile. Kid se îndrăgostește de ea, iar rivalul Morris vrea să încurce ițele, propunându-i fetei să o lanseze el, alături de alte două june sumar îmbrăcate. Kid se simte trădat de toată lumea și o lovește pe Apollonia, părând că a moștenit înclinarea spre violență a tatălui său. Ajuns acasă, găsește totul devastat și asistă la o tentativă de sinucidere a tatălui său. Asta îi distruge echilibrul fragil. Pare că își va pierde locul în formație și că va sfârși ca tatăl sau, un muzician ratat. Dar în cele din urmă, găsește forța de a-ți învinge mândria și orchestrează o piesă compusă de Lisa și Wendy. Finalul aduce și triumful lui Kid, care a reușit să-și învingă demonii și demonstrează că e un mare talent. Interpretarea piesei care dă și titlul filmului este antologică, iar solo-ul de chitară (cântat chiar la chitara primită cadou de la Apollonia) este antologic. Filmul a fost un mare succes de casă, iar Prince a câștigat un Oscar pentru coloana sonoră. În ceea ce o privește pe zdrumpeșa Apollonia (una dintre nenumăratele lui cuceriri), a primit și ea un premiu, o”Zmeură de aur” pentru cel mai jalnic debut. De altfel, ea a dispărut din peisaj, în timp ce el a devenit un star internațional (a făcut regie de film, a vândut zeci de milioane de discuri și a compus enorm, chiar și pentru alții, precum Madonna, Cindy Lauper, Alicia Keys, Stevie Nicks, MC Hammer etc., fiind și autorul mega-hitului ”Nothing Compares 2U” cântat de Sinead O’Connor). Să-i fie țărâna ușoară.

Femei de 10 pe Facebook