Ca înaintea oricărei noi provocări de “descoperire” a lumii, zăbovesc, câteva zile, pe internet. Îl răscolesc, din fir a păr, în variantele sale din diferite graiuri, încerc să pun cap la cap informațiile, să construiesc un “întreg”. În majoritatea cazurilor, el este virtual, urmând să capete consistență după ce destinația respectivă îmi va capacita, la fața locului, cele 5 simțuri. Multe din lucrurile citite se adeveresc. Multe insă au cu totul alte nuanțe, căci fiecare din noi, percepe lumea într-un alt chip..
De astăzi voi respira, așadar, aer praghez. Revin în “ Orașul de aur” cu pofta cu care îți comanzi, la cofetărie, prăjitura preferată. Cu senzația că nu te vei sătura niciodată de ea! Răscolind prin albumele vechi, am dat peste fotografii făcute cu ceva ani în urmă. Alt anotimp, alt însoțitor, chiar și eu, pe undeva, alta. Praga – aceeași, cu siguranță ; o simt cum mă așteaptă, la cotitura săptămânii, nerăbdătoare să mă întrebe : “Nu-i așa că sunt cel mai frumos al Lumii?..”
Pun rămășag că orașul mai are destule lucruri cu care să mă dea gata! Am și aflat câteva de care nu știam, din virtuala mea incursiune în internet. Le voi pune, mai jos, cap la cap, încercând un soi de preambul la serialul pe care-l voi declanșa mâine, chiar aici, în revista voastră preferată!
Cert este că acasă, în micuța casetă cu bijuterii de familie ( puține, din aur – precizare pentru hoți! 😁) Praga de aur își va păstra locșorul său privilegiat! Iar pentru ajutorul de 
a o reîntâlni, din acest an, le voi mulțumi, de fiecare dată, celor doi parteneri de nădejde : vestitei Companii de transport ROMFOUR , dar și Oficiului de turism praghez, care mi-a promis două “Prague Card”, ce mă vor aștepta, cuminți , în aeroportul “Vaclav Havel”..
Iar acum vă las în compania unor informații inedite și…fug la poarta de îmbarcare!
1.Potrivit Cărții Recordurilor Guinness, cel mai mare castel din lume este cel din Praga. Suprafața sa este incredibilă : aproape 8 hectare!!! Nu-i ușor de parcurs, îmi amintesc, acest obiectiv, de aceea bagajul meu adăpostește, de această dată, numai încălțăminte strașnic de comodă!
2.După asasinarea lui John Lennon, in 1980, un portret al starului rock a fost pictat pe un zid, vizavi de Ambasada Franței la Praga. Chiar dacă zidul a fost restaurat de câteva ori, renumele său a rămas intact, el fiind cunoscut ca fiind “Zidul lui John Lennon”. Zidul abundă în fotografii, citate și fragmente din textele melodiilor sale. Se află în “Mala Strana” și…se mai află și pe lista locurilor în care vreau să ajung, în acest an! M-a amuzat un amănunt inedit: John Lennon nu a vizitat niciodată Praga! 😁
3.Iau plasă, cei care cred că își pot potrivi ceasul după celebrul Orologiu cu sfinți, din Piața veche a orașului! Vestitul ceas marchează , de secole, ora exactă, însă într-o manieră absolut originală : printr-o procesiune la care participă “personajele” ceasului : cei 12 apostoli, Moartea și cocoșul guraliv care încheie micuțul show. Tin minte că Ceasul cu sfinți te informează și în ce zi și zodie te afli, reamintindu-ți inclusiv convingerea savanților Evului Mediu, potrivit căreia Pământul era “buricul” Universului! 😁
3. Ei, iată și o veste surprinzătoare! Deși praghezii se laudă cu ceasul lor, unic in lume, îi 
voi dezamăgi, spunându-le că dibacii sud-coreeni au construit o replică aproape perfectă! Am pozat-o, anul trecut, în orășelul Mapo-gu, din apropierea Seoulului, uimită fiind de uluitoarea asemănare cu originalul ceh! Coreenii nu-și asumă paternitatea ideii, mai mult, au amplasat, în clădirea ceasului, o …berărie cehească și un restaurant.
4. Am inclus în lista mea de “must see”-uri, din nou, frumosul Cartier evreiesc. Aflu, iată, că motivul surprinzător pentru care acesta a scăpat nedemolat, in timpul celui de-al doilea război mondial, ar fi fost acela că Hitler plănuia ca, după terminarea războiului, să se retragă la Praga ( știa el ce știa!) și să transforme cartierul Josehof Quarter într-un Muzeu dedicat unei rase pe cale de dispariție…
5. Mi-am plimbat pașii pe Podul Carol ani la rând, și vara, pe arșiță, și iarna, pe un frig cumplit. Știu destule despre vestitul pod, dar abia acum, mărturisesc, am dat peste o informație inedită : construcția Podului Carol a fost începută fix la ora 5:31 dimineața, pe 9 iulie, 1357. Regele Carol s-a trezit cu noaptea-n cap, pentru a pune piatra de temelie la baza podului, ținând morțiș ca ora, ziua și luna stabilite, să fie respectate întocmai: suveranul era pur si simplu obsedat de numerologie, fiind convins că podul va fi purtător de noroc, dacă cifrele legate de construcția sa se vor putea aranja simetric: 1-3-5-7-9-7-5-3-1.
6. Aflu, iată, că cea mai îngustă stradă din Praga măsoară… 50 de centimetri!!! Deși este, evident, pietonală, ea și-a câștigat dreptul de a beneficia de un… semafor! Acesta elimină situațiile neplăcute, în care doi trecători, venind din direcții opuse, s-ar putea tezi, față-n față, într-un punct al străzii! Vă dați seama ce conflicte s-ar putea naște, între doi burtoși cu personalitate?!? Pentru că am aflat că strada se află undeva, aproape de Podul Carol, m-am grăbit s-o includ pe lista mea fermecată!
7. Mi-e rușine! Ca om de televiziune ce sunt, nu m-am învrednicit niciodată, până acum, să vizitez vestitul turn de televiziune din Praga! Unii îl adoră, alții îl detestă ( mai mulți, cei din urmă!) motivul fiind stilul arhitectural postmodernist, autorul plasând pe turn inexplicabilele sculpturi hidoase ale unor …bebeluși uriași!
Cică turnul ar fi fost construit în 1970, pentru a bruia transmisiile tv din Germania de Vest. Deci, cum am spune noi – din “capitalismul decadent”! 😁
8. Incă un amănunt inedit, pe care-l voi verifica, pe pielea mea ( de fapt, pe retina mea! ) în cazul in care mă va prinde asfințitul între zidurile Castelului praghez. Cică, în urma unuia din mega-concertele lor din Praga post-comunistă, membrii formației the Rolling Stones au fost atât de impresionați de acest oraș, încât au dorit să contribuie și ei la iluminarea sa și mai puternică. I-au prezentat ideea lor președintelui de atunci – Vaclav Havel, care i-a dezamăgit, spunându-le că țara are multe alte probleme, mult mai importante. Atunci artiștii s-au oferit să plătească ei costul unui sistem de iluminare artistică a Castelului Pragăi. Autorul a fost chiar light-designerul trupei, iar sistemul este funcțional și în zilele noastre! …promit să-l văd și pentru voi! 😁.
9. Pentru că am de gând să uit, pentru câteva zile, de restricțiile culinare autoimpuse,iată și o informație mi-a stârnit interesul : Praga a fost prima țară post-comunistă care a adăpostit un restaurant Michelin!
Vă rog să ascundeți toate cântarele, la venire!😂😂
P.S. Urmăriți, de mâine, în fiecare zi, serialul meu praghez! 😉
Comentează