Mă amuză și, de fapt, m-a amuzat mereu studiul oamenilor cu care interacționez, ba chiar si al celor care, pur și simplu, îmi intersectează calea, lăsând sau nu urme îndărătul lor.
Le cercetez în special mintea și sufletul – caci acestea imi par a fi cele mai importante, și abia apoi îmi arunc privirea asupra “ambalajului”. Deși, lăsați-mă să spun, că și ambalajul spune multe despre primele. Felul în care arăți, iți oglindește de fapt interiorul. Un om neglijent, care nu dă doi bani pe imaginea sa în oglindă, este un om care nu va da mai nimic nici pe cei din jur și nici pe ceea ce lasă în urma sa ( la fapte mă refer!) . Desigur, există și excepții : acei oameni… “de excepție”, care, preocupați excesiv de a face lucruri notabile și de a sădi bine în jur, nu mai au timp de sine și se prezintă lumii într-o formă jalnică, în totala contradicție cu “conținutul”. Cum la fel de bine există oameni focusați pe “ambalaj”, dar găunoși în interior – asta pentru cei interesați să li-l cutreiere. Dar asta e o paranteză pe care mă grăbesc s-o închid, ca să nu fiu sedusă de subiect.
Mă voi întoarce așadar la studierea oamenilor din jur, sub diverse aspecte. Bunăoară, m-am amuzat, în repetate rânduri, să analizez pozele de profil de pe rețelele de socializare. Câtă diversitate și mai ales câte semnale poate transmite o biată poză de profil!
În primul rând, alegerea pozei de profil vorbește de la sine despre respectul pe care îl acordă cineva celor care îl urmăresc sau cărora li se adresează. A evita să-ți pui fotografia ( chiar și retușată, dacă nu ești mulțumit de ceea ce-ți arată oglinda!) înseamna din start că ascunzi ceva, și nu întotdeauna un fizic care te nemulțumește. Prin urmare, rețelele de socializare sunt sufocate de stranii “identități vizuale” : fotografii de profil, care ilustrează Saint-Bernarzi, cactuși înfloriți, muntele Fuji, un Rolls Royce, un platou cu prăjituri, un slogan politic sau o biserică. Cum este să comunici cu Muntele Găina sau cu un Ferrari ruland pe o pistă de raliu? Cum este să-ți comenteze , la gandurile și confesiunile tale, un cap de Donald , o magnolie înflorită sau un pâlc de zgarie nori? Desigur, admit ca, la un moment dat al vieții, este posibil să te ciocnești , în drumurile tale, de un peisaj răvășitor de frumos, pe care să vrei să-l reții pentru eternitate, însă a-l transforma într-o poză care să te definească, chiar și în superficialul online, mi se pare deja cel puțin ridicol.
Apoi sunt cei care încarca, la poza de profil, o fotografie de cuplu. Nu neapărat de la nuntă ( să zicem că, pentru cateva zile, importanța unui astfel de eveniment ar mai putea întuneca rațiunea unora), ci de la o activitate în doi, sau pur și simplu una surprinsă în oglindă, sub forma unui selfie chinuit. Care ar putea fi explicația unei asemenea alegeri? Fie o idolatrizare a celuilalt ( stau liniștită : le va trece!) , fie o gelozie exagerată. De regulă, din partea femeilor : “Las să vadă toate că e al meu și să nu se dea la el, ca vor avea de a face cu mine!” – tradus așa, mai simplist. Nu vreau să-mi imaginez ce au gandit ei, în momentul in care au fost somați să-și încarce, la profil, poza cu “aleasa inimii” ( alegere făcută acum mai mulți ani, care între timp poate să nu mai pară atât de inspirată! 😂). Și mai comică este situația în care , în fotografie, apar amândoi și își mai pun si , ca nume de cont, împreunarea celor două nume ale lor. Stai și ghicește , cu cine stai de vorbă de fapt : cu Gicuță sau cu Penelopa?
Ca orice jurnalist analitic, atunci când primesc comentarii care îmi atrag atenția, obișnuiesc să studiez în amănunt profilul celui care mi s-a adresat, cu critici sau laude pertinente. Greutatea acestora depinde întotdeauna de emitent. De regulă , atitudinile belicoase, jignirile, folosirea unui limbaj suburban și atacurile gratuite provin dinspre conturi false. Iți iei un nume de împrumut, te ascunzi în spatele unei zambile, ca poză de profil și începi să torni lături în capul celui pe care nu-l cunoști decât din bârfe sau, dimpotriva, îl cunoști mult prea bine ( poate iți este chiar coleg de birou!) și-l pizmuiești de-o viață, pentru că nu poți fi ca el. Sunt , e-adevărat, și oameni asumați, care critică argumentat, se exprima civilizat, chiar dacă agresiv și ale căror păreri chiar contează pentru mine. De la fiecare am de învațat câte ceva, chiar dacă eu mă caznesc să le găsesc, unora din “greșelile mele”, circumstanțe atenuante. Mulți mă întreabă de ce nu șterg comentariile negative, cele care mă defavorizează. Le explic că este libertatea fiecăruia să aducă critici, într-un limbaj însă decent și civilizat. Și daca se poate, cu argumente. Doar nu ne iluzionăm că suntem iubiți de toată lumea, nu?…
Mă mai amuză , studiind profilurile celor ce populează spațiul virtual, “vorbele de duh” pe care si le arogă unii, ca fiind “crezul lor în viață”. Nu e nimic deranjant în asta. Doar ca, în multe dintre cazuri, între înălțimea cugetării alese ( apartinând, mai mereu, unuia din marii oameni ai omenirii) și profilul moral al personajului în cauză, există un “hău” uriaș. Acum i se spune “gap”.
N-o să mă mai pierd în detalii. Vă recomand însă ca, dacă dați măcar doi bani pe rețelele de socializare, să vă aplecați cu mai mare atentie asupra celor ce intră în contact cu voi, a celor ce vă apreciază nu numai postările ci și pe voi, în ansamblul vostru, dar și a celor ce vă detestă și vă așteaptă la fiecare cotitură, pentru a vă da cu bâta în cap. Contează foarte mult din ce direcție vin semnalele lor. Și aici intră în scenă “profilul” expeditorului : indiferent dacă este un tânăr șarmant, o gospodină durdulie, un adult împachetat la costum și cravată sau un falnic palmier, profilat pe albastrul unui ocean îndepărtat…Așa că studiați-l cu atenție și nu cădeți în capcane!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SOMNCONTROL
Comentează