Mă simt părtașă la o crimă. Bine, hai să nu-i spunem chiar crimă, să-i spunem, pur și simplu, mârșăvie. Corectura nu-mi ușurează cu nimic conștința; sezatia de dezgust îmi stă la fel de semeț înfiptă-n suflet și nici nu-mi vine să mă uit în oglindă, de teamă să nu descopăr acolo un chip de care să nu-mi mai placă atât de mult.
Am intrat ieri, cu o vecină cu care nu apucasem încă să ciocnesc ouă, într-o cafenea de fițe din Dorobanți. Unul din acele „lăcașuri” în care, de regulă, duduițele nu intră pentru că li s-a făcut poftă de cafele, ci de bărbați. Nouă chiar ne ardea buza după o cafea, căci aveam de tăiat în felii tot timpul lung, care trecuse de când nu am mai povestit. Adică vreo 4 zile.
Dar, bref, nu despre mine și vecina mea e vorba, ci despre EL. El, soțul unei foarte bune colege din TVR ( na, că v-am pus pe jăratec, dragelor!) pe care l-am descoperit în cafeneaua cu pricina, înghesuind între două zâmbete largi o domnișorică blonduță, care sigur nu era Ea, colega mea. Pentru că, de când cu întâmplările care mi-au dat viața peste cap, am început să mă uit foaaaarte atentă la sexul opus ( am un răboj secret, unde-i trec, conștiincioasă, pe toți nemernicii iviți în cale , de atunci), am devenit foarte atentă la colțul cu pricina ; cei doi aleseseră un locșor ferit, chipurile, de privirile indiscrete. Nu și de a mea, pe care am mandatat-o să fie pe fază la orice gest nelalocul lui, spre exasperarea vecinei mele, care a realizat că intențiile noastre inițiale privind cafeaua și confesiunile, s-au dus de râpă.. Am pus-o și pe ea în temă și am început să spionăm în „duet”, atrăgându-ne reciproc atenția când apăreau „elemente noi „. Am consemnat dialogul șușotit al celor doi, chicotelile junei, atingerile „întâmplătoare” ale genunchilor pe sub masă, îmbujorările reciproce, mâna lui peste mâna ei, apoi mâna ei peste mâna lui, ochii lui rsatăcind prin decolteul generos, ce mai! tot tacâmul uzual, în astfel de situații. Filmul s-a frânt în momentul în care el, căutând din priviri un ospătar, a dat peste mine. Violet. Așa a devenit brusc tenul lui măsliniu. Așa violet, I-a șoptit ceva Ei ( nici nu mi-a fost greu să intuiesc ce, dar aș fi fost foarte curioasă să văd ce epitet mi-a fost atașat! ) , apoi amândoi si-au îndreptat spinările ( între timp se molipsise și ea de violet, dar al ei era ceva mai lila!) , și-au scos din genți laptopurile și au început să butoneze de zor, arătându-și unul altuia nuștiuce, probabil niște tabele, situații, bilanțuri contabile, lucruri extrem de importante cu siguranță, pentru care și veniseră, de fapt, aici, nu-i așa?…La scurt timp ea s-a ridicat și-a luat catrafusele și a ieșit, salutându-l oficial, . El a mai dat niște telefoane, cu un ochi în farfurie cu altul către masa noastră, a achitat și , trecând pe lângă noi cu nasul înfipt în ecranul mobilului, s-a făcut și el nevăzut. Probabil, până la primul colț, unde a devenit din nou vizibil, pentru a se reuni cu ea și a continua în altă parte…
….De atunci, mă tot gândesc ce ar trebui să fac. Solidaritatea feminină mă îndeamnă s-o trag de mânecă pe colega mea ( și amică, pe deasupra!) și să-i dau jos ochelarii de cal înțepeniți pe nas. ( Doamne, cât n-aș fi dat, eu însămi, ca mulții aceia de ” prieteni”, care s-au înghesuit retroactiv să-mi spună ce și cum, despre fostul meu soț, să fi venit ceva mai devreme, când dezastrul înca nu se produsese!) .
Și cum sunt gata să elaborez o strategie de „punere în temă” a soției înșelate, îmi vine imediat în minte atențioarea recentă a unuia din psihologii veniți la emisiunea noastră : ” Nu vă băgați, căci ei se vor împăca, până la urmă, iar voi o să picați de fraieri! „. Și uite-așa,neștiind ce să fac, continui să stau pe bară. Într-un echilibru instabil. Și mă complac într-o stare pe care eu însămi am urât-o la ceilalți… Mă furișez pe holurile televiziunii și mă rog să nu dau nas în nas cu colega mea. Căci nu știu cum voi reacționa. Probabil, mă voi face și eu violet.
Marina, daca ar fi dupa mine, nu m as baga, nu i as spune colegei. Poate ca lor le este bine asa. Nu poti sti ce face colega in timpul liber. De unde sti ca nu face la fel? Indiferent ce intentionezi sa faci, vei fi urata de ambii. Asa ca, pentru confortul tau psihic, eu,trte sfatuiesc sa nu te bagi.
Situatia ar fi cu totul alta pentru dv. daca sotul prietenei ar avea o relatie la serviciu sau in alt loc sub ochii dv,cu stirea dv,atunci ati fi implicata pe fata ca sa spun asa ,si ar exista un fel de obligatie morala,dar nici atunci nu e bine.In cazul de fata ati vazut ceva ce nu trebuia vazut si un om discret,civilizat,nu se baga.Doar ati tras cu ochiul,aveau leptopuri,erau intr-un loc public pana la urma ,nu in camera de hotel,etc.,etc.Chiar daca e adevarata relatia,sotia poate vrea sa treaca peste asta,dar va avea mereu un ghimpe in faptul ca stiti despre asta.
Lasati problemele altora sa se rezolve asa cum le este dat.Ei pot trai linistiti si fericiti pana la adanci batraneti ,e doar o mica aventura,face parte din viata;daca spuneti,veti declansa ruperea casniciei,in acest caz,prietena dv.va fi obligata sa faca ceva vizibil,fiindca stie ca stiti,si se face de ras daca nu o face;mai tarziu,cand va fi dispusa sa ierte,cand ii va fi greu,va va invinui ca din cauza dv. a ramas singura.Daca nu e doar o aventura,atunci tot aia este ,ori ca spuneti,ori ca nu.Un dusman va veti face sigur in el daca nu in amandoi,indiferent ce se va intampla.Pana la urma,este o intimitate ceea ce ati vazut si nu trebuie sa va bagati.
Marina draga,cu multi ani in urma,pe cand eram „acasa ” l-am vazut pe cumnatul meu ,(sotul sorei mele ) la un restaurant de la Piata Rosetti ,jubiland de bucurie alaturi de o …Domnisoara. Sora mea era acasa ,ca de-abia nascuse.. Prima reactie a fost sa intru si sa spun ceva,dar ratiunea m-a oprit;pentru ce sa fac circ ? Nici in ziua de astazi sora mea nu stie nimic,pentru ca o iubeam enorm si nu doream sa o supar. Sunt impreuna de 53 de ani.
… imi vine sa spun … ” lasa totul in urma si fii fericita ” ,….pe de alta parte , hmm ……………sefa de promotie pe tara ? ( scuze nu are legatura cu povestea prezentata ) O Doamne ! ….dar si pe de alta si alta parte …. ” da drumul la informatie ” si rugati- va colega sa probeze informatia si cu alte indicii , ….iar mai apoi sa ia singura cea mai buna decizie . In rest ,….fiecare cu problemele lui . Nu ? In cazul acesta , CRED , nu se poate face mai mult . Adica : „… lasa totul in urma si fii fericita ” multumesc
Off … ar trebui sa-i spuneti, cu pretul de a o rani. Nicio femeie nu trebuie sa traiasca in minciuna.
Pe de alta parte, asteptati-va sa se supere colega pe dumneavoastra … multe femei sunt ciudate si nu cred ca sotul lor preaiubit le-ar putea insela …
Ce sa faceti? Ce va spune inima ….
Spuneti-i colegei …macar sa fie mai atenta..altfel intr-adevar sunteti partasa..