Astăzi, la emisiunea noastră, o s-o cunoașteți pe Liliana Petrișor. Cândva, campioană balcanică la biliard. Aparent, nimic senzațional, în ceea ce tocmqi v-am spus. Nici numele nu are în el inflexiuni exotice, nici biliardul nu pare a fi cine știe ce sport spectaculos. “Ce mare brânză, să lovești cu un băț în niște bile colorate, risipite pe o masă?!?” – ar spune un cârcotaș. Ei da, dar felul, aproape matematic, în care te poziționezi, atunci când lovești, forța pe care o imprimi bilei atinse și care urmează să antreneze, în traiectoria sa, ale surate ale sale – nimic nu e întâmplător, iar pentru a deveni cel mai bun, îți trebuie știință, talent și mii de ore de exercițiu. Liliana le-a avut pe toate. Și a strălucit. Dar asta până când hulpava economie de piață i-a confiscat, cu ceva timp în urmă, locul în care se antrena de ani buni și care îi devenise o a doua casă. Ba chiar prima, dacă e sa ne gândim că, încă din adolescență, tânăra se desprinsese dureros, dintr-o familie complicată, în care nu-și mai găsea locul… Primăria a pus lacătul pe clubul în care Liliana se antrena, construindu-și victoriile din competițiile internaționale. Tânăra, fragilă emoțional, nu a rezistat momentului critic. A fost, ca și cum și-ar fi pierdut acoperișul de deasupra capului și centrul universului său ar fi luat-o razna. Și chiar a luat-o. În semn de protest – un protest copilăresc, necugetat si dramatic – Liliana a încercat să-și pună capăt zilelor… Au urmat ani de suferință, petrecuți prin spitale, boli nemiloase ce s-au agățat de trupul său neputincios. Iar apoi a ajuns în stradă… In emisiune veți afla detalii cutremurătoare despre cât de scurt piate fi, uneori, drumul dintre culmi și abisuri… Cert este că, ani buni, Liliana a avut cerul drept tavan, iar un vraf de cartoane i-au ținut loc de așternut. Lumea a trecut, ani vreo doi, pe lângă femeia culcată în stradă, făcându-se că n-o vede, sau, în cel mai fericit caz, întinzându-i câte un semn de milă… Am întrebat-o – veți vedea – în emisiune cum și-a petrecut nopțile dintre ani, Anul Nou. A început să lăcrimeze ( Doamne, bine că aveam niște batiste de hârtie, pitite sub perna fotoliului!) și și-a amintit de cele -25 de grade de afară și de faptul că era în picioarele goale.. Un Revelion desculț…Nici n-a știut,de fapt, cu exactitate, când a fost miezul nopții, spre a-și pune o dorință…
Astăzi, Liliana Petrișor s-a ridicat din prăpastie. Au ajutat-o niște oameni de 10, cărora le-a și multumit, de altfel, în emisiune. Dar, mai presus de toți, s-a ajutat EA, pe ea însăși. Și nu din dragoste pentru cineva anume – căci, de multe ori, forța unor schimbări spectaculoase ne-o dă cineva apropiat, de dragul căruia merită să trăim și să luptăm . Liliana nu are o astfel de ființă, prețioasă sufletului său. Are doar jocul de biliard, care înseamnă însăși viața sa. Și pentru care este decisă să lupte. Să revină în prima linie. Privindu-i ochii albaștri, care, rezistând atâtor lacrimi, și-au regăsit puterea de a zâmbi, sunt sigură că Liliana va izbândi din nou. Si că , în absența fotografiilor de familie, care-i lipsesc, medaliile obținute în competiții vor reîncepe să-i coloreze rafturile etajerei din adăpostul de noapte al Concordiei, unde încă locuiește.
….Vă mărturisesc că în această noapte, deși mă aflam după o zi sufocată de filmări, montaje și probleme personale, m-am perpelit, ore în șir, în așternut, revăzând , cu ochii minții, chipul plâns al Lilianei și încercând să-mi reconfigurez definiția fericirii…
P.S. M-aș bucura ca astăzi, la 13,30, pe TVR2 , la “Femei de 10, Bărbați de 10”, să urmăriți povestea Lilianei, dar și pe ale altor invitați senzaționali ai emisiunii noastre.
Comentează