Bombănelile Marinei Editoriale

Pana de curent…

 

O să spuneți ca nu sunt în toate mințile, dar am de gând să-i propun Gabrielei Firea ca, în cârdășie cu ENEL-ul, să oprească , t p de o zi, alimentarea cu energie electrică a câte unui cartier din București. Prin rotație. Câteva ore. Obligatoriu seara! Nu, nu am înebunit, am să mă și explic.
Am fost invitată, într-o seară, la niște prieteni. Fiul lor cel mic împlinea 10 ani, eu îi făcusem prima băiță, și, în consecință, fusesem adoptată ca membru de suflet al familiei lor. Alături de alți câțiva apropiați, am petrecut o seară simpatică, cu oarecari tensiuni însă, atunci când discuțiile au virat-o pe povârnișurile politicului. Pe la ora nouă seara, taman când se deschidea, cam pe la toate televiziunile, robinetul cu talk-show-uri, s-a oprit brusc curentul. Așa cum faceți , probabil, și voi, ne-am repezit la ferestre, pentru a constata dacă „hiba” e numai la noi. Nu. Întregul cartier fusese înghițit de o negură consistentă. Evident, pașii următori au fost tot cei clasici : stăpânul casei s-a apucat să dea niște telefoane pe la „cei răspunzători”, iar soția lui, împreună cu soacra, au început să cotrobăie prin sertare, după lumânări. Micuțul sărbătorit își freca palmele de bucurie ( astfel de pățanii fac deliciul celor mici!), aducând repede lanterna de vânătoare, pe care tocmai o primise în dar… Văzând că pana nu dă semne să se remedieze prea repede, musafirii s-au vărsat pe la casele lor. Am primit invitația de a rămâne peste noapte la ei, având în vedere că Victor era oricum plecat în vacanță. Am acceptat cu greu, căci a-mi petrece seara la lumânare nu era chiar ceea ce-mi doream..Însă experiența a fost cel puțin interesantă. Pentru că am participat, fără să vreau, la o adevărată metamorfoză a familiei..
La Rădulești, lucrurile stăteau cam așa : fiul cel mare, student la ASE , era un împătimit al internetului (nimic nou pentru mine!) . Părinții aproape că nu-l vedeau la față, cu zilele: stătea, de dimineața până seara, pe calculator. Cel mic, alterna jocurile pe calculator cu filmele de desene animate, deci era și el toată ziua cu nasu-n ecrane. Mama prindea, de regulă, rădăcini vorbind la telefon, iar tatăl, om de afaceri, stătea și el, până după miezul nopții, în fața unui vraf de dosare, răsucind la nesfârșit munți de cifre, de unde ieșeau, e drept, destui bani! Serile și le petreceau în fața televizoarelor. Fiecare cu al lui, unii -uitându-se la desene animate, alții – la emisiuni tabloide și telenovele, tatăl- la talk-show-uri.. Între ei, legăturile deveniseră strict cele din acte. Nu mai apucau să socializeze, nu mai știau decât vag unul despre celălalt, activitățile în familie lipseau cu desăvârșire, doar aniversările obligatorii mai spulberau rutina. Sau câte un concediu, făcut cu ochii pe ceas.
În seara cu pricina, totul fusese dat peste cap. O vreme, au stat toți ca paralizați, neștiind ce să facă. Se foiau de colo-colo, plimbând lumânările prin camere. Atunci mi-am amintit brusc că sunt moderator. Și…i-am provocat, dibaci, la vorbă.. În scurt timp, Răduleștii au ajuns să-și povestească unii altora întâmplări de la serviciu, vorbeau despre colegii lor nesuferiți și șefii tembeli, despre profesorii neiertători și materiile inutile, despre noua iubită a fiului lor ( „-Cum „noua”?!? tu ai mai fost îndrăgostit?!?” ) , spuneau bancuri , își făceau planuri pentru următorul weekend și apropiatele vacanțe. În circa trei ore, curentul a revenit dar lumina a fost repede stinsă, revărsându-ne cu toții către dormitoare și plănuind ca a doua zi să dăm o fugă pănă la Sinaia. Familia Rădulescu trăia, fără îndoială, o premiera!..
Mă înțelegeți acum, de ce vreau să propun Primăriei și Enel-ului să le ofere, în dar, bucureștenilor, periodic, câte o astfel de pană de curent?…