“Bună ziua!
Cumpăna in care mă aflu m-a îndemnat sa vă scriu.
Sunt deja cu bagajele făcute, pregătindu-mă să plec în cea mai incitantă provocare a vieții. Am fost acceptată la o importantă companie de IT din Japonia. Am visat mult să ajung în această țară – chiar dacă doar pentru o călătorie – și n-aș fi reușit fără sprijinul iubitului meu. De fapt, corect era să spun: “viitorul meu soț”, dacă lucrurile nu ar fi luat o întorsătura atât de dramatică.
Deși, inițial, m-am opus cu vehemență ideii de a lucra departe de țară , Mihai a insistat mult să lupt pentru acest contract. Și chiar m-a ajutat, cu diversele sale relații. Deși jobul lui este unul foarte bun, mi-a promis că , la un moment dat, va veni și el acolo. Și poate chiar ne vom căsători în Țara Soarelui Răsare.
Iată însă că, zilele trecute, cand alergam după una și alta înainte de plecare, prietenul nostru cel mai bun și-a calcat pe suflet și mi-a spus, punându-mă să jur că nu-l voi da de gol, că Mihai tocmai a primit o veste cruntă. Ultimele investigații – făcute, vă ,mărturisesc, la insistențele mele – au relevat că suferă de o tumoră craniană malignă, din păcate neoperabilă. Si că zilele îi sunt numărate. Cerul mi s-a prăbușit pe cap , iar cel mai tare mă îngrozește faptul că iubitul meu se chinuie să țină departe de mine acest lucru. Nenumăratele mele încercări de a-l trage de limbă, s-au soldat cu tot atâtea eșescuri..
Nu vă mai spun că nu mai am nici cea mai mică tragere de inimă să mai plec, deși incercările mele de a găsi diverse scuze se lovesc de atitudinea fermă a iubitului meu, care nici nu vrea să audă de acest lucru. Știindu-l un om cu o demnitate ieșită din comun, intuiesc că nu vrea să asist la “sfârșitul” lui..
Sunt, așadar, într-o mare cumpănă: ce mă sfătuiți să fac?”
…Din rațiuni ușor de inteles, expeditoarea acestei scrisori a dorit să-și păstreze anonimatul. Cazul său va fi pus în discuție, în emisiunea “Femei de 10, Bărbați de 10”, de joi. ( N.r.)
Comentează