Dragul meu, bună seara îți spun, lipsind foarte puțin să comit gafa de a te saluta așa cum se face în aceste zile, zicându-ți „Crăciun fericit!”. S-a consumat prima zi a acestei sărbători. Cu durerile și bucuriile ei. Absența ta e greu de îndurat în această perioadă, dar au existat și sclipiri care mi-au produs bine sufletesc, zâmbet. Azi, înconjurată de familie am fost. O bună parte a ei. Nepotul cel mic, Alexandru, care în curând împlinește patru ani, e cel care a reușit în mare parte să mă distragă de la cele care mă copleșesc. Mă văd rar cu el. M-a cucerit, l-am cucerit, deși Luciana ocupa primul loc în preferințele lui. Oscila între noi două, în funcție de interes, de jocul în care eram dispuse să intrăm. Prima zi a Crăciunului ne-a găsit la părinții mei deși, în aceeași formulă, ar fi trebuit să ne aflăm în Italia la sora mea, care între timp s-a îmbolnăvit de Covid, și am anulat.
Apoi, zilele acestea am primit și colindul unor oameni dragi. Câțiva dintre ei mi-au fost alături tot anul acesta, m-au suportat cu stoicism. Nu-i ușor să-i fii aproape cuiva de la care nu primești decât oftat și gânduri sumbre. O surpriză neașteptată mi-a făcut și Cataleya, nepoata familiei Dorina și Mihai Vișoiu, prieteni ai părinților tăi. Pe Cataleya o văd rar. Clujul este departe, dar în aceste zile a fost foarte aproape. M-a colindat, pe neașteptate, într-una din seri, când starea mea sufletească era una dintre cele grele. Glasul ei, îmbrățișarea, mi-au făcut tare bine. E frumoasă. Deșteaptă. Talentată. Gingașă. De curând, bunicii ei mi-au povestit multe despre Ituța și tata Max. Domnul Vișoiu vorbea cu lacrimi în ochi despre tata Max, bunul lui prieten, care i-a fost și martor la cununia civilă. Tatăl tău a fost un om tare bun, și mult prea nefericit. Mi-a mai spus cu cât drag vorbea despre tine, cu câtă bucurie în glas îți rostea numele. Era tare mândru de fiul lui. Bunătatea i-ai moștenit-o. Cât despre nefericire, cred că nu l-ai ajuns. Ai întâmpinat destule greutăți în viață, dar ai fost un om fericit. Câte ar avea domnul Mihai Vișoiu să-mi mai spună! Ne-ar trebui câteva zile să-i amintim pe ai tăi, oameni cumsecade ai comunei.
Dragul meu, n-ai fost toată ziua singur, să știi. După slujba de la biserică, am petrecut timp cu tine. Am vorbit. Ți-am povestit câte ceva. Ți-am amintit mai degrabă, ceasurile acelea de demult. Te-am tămâiat. Te-am mângâiat. Te-am ascultat. Abia după aceea am plecat la ai mei, iar la scurt timp m-am întors. În timp ce eram la masă m-a sunat cineva de la poartă, pentru vizitarea muzeului. Știau că e o zi specială, dar au încercat totuși, iar eu le-am promis că ajung în 15 minute. Era o doamnă din Ploiești împreună cu fiul ei stabilit în Anglia de 10 ani. Le-a plăcut tot. Le-a plăcut liniștea locului. S-au recules la mormântul tău. Am vorbit despre muzeu și altele. Îmi amintesc că și anul trecut, tot în ziua de Crăciun, ai avut, am avut vizitatori. Aceia erau însă în trecere, și s-au oprit. Aceștia au venit special. De ce chiar azi? Nu știu, dar bine au făcut! Ne-am bucurat împreună.
Acum îți scriu, deși sunt ușor obosită. O oboseală care are și ceva pozitiv în ea. Nopțile acestea, somnul m-a cam ocolit. Nu știu cum vor curge următoarele zile. Nu le-am rânduit în niciun fel. Uitasem să-ți spun că zilele acestea am reîncercat gătitul. Nu mi-a fost ușor. N-am gustat nimic din ce-am preparat eu. Luciana, care mai mereu mi-a reproșat că gătesc în continuare așa cum făceam pentru tine, adică mai fără sare, spune că e bine, de unde deduc că e doar comestibil, nu extraordinar.
Dorul mă poartă în trecut, la începuturile noastre, când singuri și neștiutori fiind, găteam împreună, și totul ni se părea excepțional, delicios. Îți amintești cu câtă dragoste, cu câtă bucurie se petrecea totul? Simt gustul mâncării tale, al cafelei preparate de tine, gustul buzelor tale. Lumina chipului tău zâmbitor mi se arată. Tu răsari de peste tot. Ca firul de iarbă, crescut sub talpa cerului. Ce fac eu cu tine, iscat mereu, de oriunde? Ce fac eu cu mine, fără tine? Dacă știi, răspunde-mi! Am mare nevoie!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
Comentează