O apropiată călătorie în Finlanda, pe care mărturisesc că o aștept cu sufletul la gură, m-a îndemnat nu numai să citesc tot ce-mi pică în mână despre această țară( în care candva m-am și aflat, de altfel, la o filmare pentru TVR) dar să și încerc să cunosc, din timp, câțiva români de nota 10, cărora Finlanda le-a devenit casă. Adresându-mă, în acest din urmă scop, Ambasadei României la Helsinki, mâna dreaptă a doamnei Ambasador Maria Ligor – am numit-o aici pe inimoasa Cristina-Narcisa Halacu-Nicon – mi-a făcut câteva necesare recomandări. Le-am parcurs cu atenție și, nici eu nu stiu de ce, un impuls interior m-a făcut s-o aleg, pentru primul meu contact cu diaspora din Finlanda, pe Oana Velcu-Laitinen. Recomandarea Cristinei fusese una cât se poate de călduroasă ( ca și în cazul celorlalți români, de altfel), prezentarea oficială sunând cam așa : Oana
Velcu-Laitinen este doctor în științe economice, consultant independent și specialist în activitatea de coaching axată pe performanța la locul de muncă. Ambasada a găzduit recent evenimentul de lansare a volumului său intitulat „How to Develop Your Creative Identity at Work”. Urmau datele de contact, pe care le-am și folosit chiar a doua zi, intrând în legătură cu o persoană fermecătoare și deschisă, dornică de comunicare și mai ales de a mă sprijini în proiectul meu jurnalistic, cel care mă va și aduce, de altfel, foarte curând, la Helsinki. Unde abia aștept s-o cunosc pe cea care, deocamdată online, mi-a oferit interviul de mai jos.
Așadar, demarăm astăzi șirul FEMEILOR DE 10 din noul an, prezentându-v-o pe românca OANA VELCU LAITINEN, unul dintre cei mai reprezentativi români ce trăiesc în Finlanda.
Marina Almășan : – Va considerați o “femeie de 10”, dragă doamnă Oana Velcu – Laitinen? Care ar fi definiția acesteia și câte din aceste trăsături le regăsim la dvs? Incercați să nu fiți modestă!
Oana Velcu – Laitinen : – Cand vine vorba despre cum ma vad eu pe mine, imi place sa ma descriu ca o femeie care traieste frumos si ajuta si pe cei din jurul ei sa isi faca viata frumoasa.
La fel cum a trai frumos are o semnificatie unica pentru fiecare, si femeie de 10 mi se pare o notiune subiectiva in ciuda faptului ca nota 10 aduce un iz obiectiv. Ce anume te face sa te simti de 10? Orice raspuns o sa arate ceva despre asteptarile pe care le ai tu de la tine.
Prin urmare, daca e sa dau o definitie cat mai generala, as defini o femeie de 10, o persoana care aspira spre cea mai buna versiune a ei. O persoana care isi alege un set de valori personale dupa care se ghideaza in viata. Din aceasta perspectiva, si eu consider o femeie de 10.
De exemplu, pentru mine, empatia, compasiunea, curiozitatea intelectuala si creativitatea sunt foarte importante. Imi exersez empatia si compasiunea fata de cei cu care interactionez zilnic. Mai ales in momentele cand mi-e greu sa ii inteleg pe altii, rezerv cateva minute de reflectie, fac un efort cognitiv ca sa vad lumea asa cum o vad ei.
Cat despre curiozitatea intelectuala si creativitate, in ultimii doi ani, m-am concentrat sa scriu o carte despre identitatea creatoare. Cartea e scrisa in limba engleza, “How to Develop Your Creative Identity at Work” si a fost publicata de Apress in octombrie anul trecut.
Pe scurt, o femeie de 10 e o persoana fidela celor mai pretioase valori personale, si prin urmare cauta sa aiba integritate in ceea ce face. Imi place sa cred ca in majoritatea timpului reusesc sa respect principiile mele. Si cand nu reusesc, o iau de la capat. Caci, o femeie de 10 are o minte deschisa si stie ca are tot timpul ceva de invatat despre ea si despre lumea care o inconjoara.
Marina Almășan : – Cred că ați reușit cea mai complexă definiție a femeilor de nota 10! Vă oglindiți perfect în ea! Haideți să începe cu începutul : Ce anume, din copilăria și adolescența dvs, a pus bazele femeii de succes de astazi?
Oana Velcu – Laitinen : – Sunt o femeie norocoasa ca m-am nascut intr-o familie care ne-a iubit, si pe mine si pe sora mea. Am vazut ce inseamna sa fim toti pentru unul si unul pentru toti. Si cand simti iubirea pura din copilarie, cand mecanismele psihologice de aparare sunt inca in dezvoltare, cresti mai echilibrat. Avand in vedere provocarile vietii, consider ca a avea puterea de a ajunge la un echilibru sufletesc e crucial.
Ambele bunici sunt eroinele mele. Bunica din partea tatalui mi-a aratat cum este sa te dedici familiei.
In ceea ce priveste aspiratiile profesionale, bunica din partea mamei a fost inspiratia mea. Prin ochii ei am vazut cum e sa fii pasionat de o profesie. Ea si-a dorit sa fie medic insa nu a reusit sa studieze medicina. A fost o femeie de 10, o vizionara care imi spunea ca o femeie trebuie sa aiba o educatie aleasa si o meserie. I se umplea gura cu miere cand vorbea despre viata de medic. Mi-am dorit sa resusesc acolo unde ea nu a putut razbate. Sa fiu o femeie care isi castiga existenta din pasiunea pentru o meserie.
Pe langa exemplul bunicii, am mai avut noroc si de cativa profesori la generala si liceu care m-au inspirat sa invat cat pot eu mai mult si bine. E vorba de oameni carora la randul lor, le era draga meseria si care au vazut in mine un potential. Aprecierea lor mi-a dat aripi sa visez ca pot sa aduc un aport valoros in societate.
Marina Almășan : – Ce frumos evocați chipul bunicelor dumneavoastră și cât de lăudabil este ca nu v-ați uitat dascălii care v-au însoțit devenirea. Spuneți-mi, dragă doamnă, de unde înclinația spre zona economică? Ce anume v-a direcționat spre acest domeniu?
Oana Velcu – Laitinen : – A fost o intamplare sa studiez economia. Eram in clasa 10-a la liceu si nu eram hotarata la ce facultate sa merg. Imi placeau matematica si engleza si ma gandeam ca o sa aleg sa continui cu una dintre ele. Insa la indemnul profesoarei mele de engleza, m-am apucat sa invat economia si am ajuns la ASE, facultatea de Relatii Economice Internationale, la Bucuresti.
Din primul an de facultate, am simtit ca domeniul economic nu ma atrage. La un examen pentru materia Afaceri Internationale, am tras biletelul cu intrebarea si am inceput sa raspund. Profesorul m-a intrerupt si a inceput sa imi puna alte intrebari. Mi-a dat 9. A zis ca putea sa imi dea 10, insa datorita faptului ca la unele intrebari mi-a luat cateva secunde sa raspund, mi-a dat 9. Nu am putut sa ii explic ca atunci cand nu esti foarte atras de o materie, trebuie multa putere sa iti convingi mintea ca sa se concentreze.
Am terminat facultatea pentru ca nu voiam sa fiu o povara pentru parinti, sa ma sustina financiar pana descopar eu ce ma pasioneaza profesional.
Marina Almășan : – Ce curios! Mă regăsesc întru totul în ceea ce povestiți! Și eu, la rându-mi, sunt un economist care s-a dedicat, în final, unei cu totul alte pasiuni! Iată un element care vă apropie și mai mult sufletului meu! Dar există un “detaliu” în viața dumneavoastră care vă face unul din personajele perfecte pentru viitoarea mea carte despre Finlanda : de la un anumit moment dat, viața dvs profesională s-a “întâmplat” în Finlanda. Cum anume ați ajuns aici?
Oana Velcu – Laitinen : – Si cu Finlanda, tot o intamplare a fost. Sau mai bine zis, destinul. Dupa ce am terminat facultatea, convingerea ca domeniul economic nu se potriveste personalitatii mele s-a intarit. Lucram pe o pozitie de marketing si in fiecare zi simteam cu se duce pofta de viata din mine. Viata mea era la inceput insa eu vedeam finalul.
In plus, mi-am dat seama ca aveam multe de invatat in ceea ce priveste competenta de analiza a datelor pe calculator. In facultate, la orele de informatica, eram cate 4 persoane la un calculator si nu aveam foarte mult timp sa ating tastatura. Abia dupa ce am terminat facultatea, parinții ne-au cumparat un calculator. Asa am inceput sa invat mai mult cum sa folosesc Excel.
Imi era clar ca trebuie sa continui sa invat altceva. Cand s-a oferit ocazia sa aplic la un program de Master in Helsinki, am considerat-o ca o oportunitate sa imi deschid mintea la alte domenii de specializare. Programul se numea Advanced Financial Information Systems. Era destinat celor cu pregatire economica si care doreau sa invete cum se construieste un sistem informational. Am fost acceptata la acest program si am plecat pe de o parte, cu incantarea de a invata ceva nou, precum programare, baze de date si design de interfete pentru utilizatori. Pe de alta parte, mi-a fost foarte greu sa plec din cauza legaturile apropiate cu familia.
Asadar, am plecat la Helsinki spunand sorei, parintilor si restul familiei ca dupa 2 ani ma intorc. Dupa primul an la master, am primit o oferta sa raman la facultate si sa fac doctoratul. Pana atunci nu ma gandisem ca imi doresc o cariera academica insa atunci cand invitatia a fost facuta, mi s-a parut prea interesanta sa o refuz. Asa ca am spus acasa ca mai fac 4 ani de doctorat la Helsinki si ma intorc.
Marina Almășan : – Și iată-vă deja cu o “vechime” considerabilă în această țară deloc de “peste drum”! Ca ați rămas acolo, nu e ieșit din comun. Însă , iată, ați reușit să străluciți acolo, din punct de vedere al carierei, ceea ce nu e puțin lucru! Încercați, va rog, să configurați un Top5 al succeselor dvs în cariera!
Oana Velcu – Laitinen : – 1. Publicarea cartii mele, “How to Develop Your Creative Identity at Work”, de Apress, 
o editura care face parte din Springer Nature.
2. Digital Journal, un trust media din Toronto, m-au ales ca una din persoanele care au facut schimbari in domeniul imaginatiei in 2022. https://www.dirtt.com/insights/changemakers-on-imagination/
3. Absolvirea programului de coaching oferit de NeuroLeadership Institute in Helsinki, cu calificativul “Exceeded Expectations”.
4. Primirea postului de post-doc la Aalto School of Business.
5. Prezentarea dizertatiei de doctorat la Hanken School of Economics.
Fiecare din aceste reusite au fost oferite de oameni pe care nu ii cunoscusem pana atunci.
Marina Almășan : – Sunt de-a dreptul impresionată și vă felicit din toată inima! Spuneți-mi, de ce ați simțit nevoia să deveniți “coach” și care anume vă sunt obiectivele concrete în această privință?
Oana Velcu – Laitinen : – Pe masura ce am avansat cu cercetarea pentru teza de doctorat, am inteles ca mintea umana ma intriga. Cum functioneaza creierul uman? Cum se formeaza credintele? De ce ne comportam cum ne comportam? Ce ii motiveaza pe oameni sa se schimbe in bine? Toate aceste intrebari m-au indemnat spre domeniul de coaching.
E minunat cum prin intermediul intrebarilor bine formulate la momentul oportun poti sa ajuti o alta persoana sa isi clarifice gandurile si sa descopere noi directii de dezvoltare personala si profesionala. In timp ce m-am specializat ca și coach, am descoperit pasiunea mea in neurostiinta si psihologia creativitatii. Si am inceput sa fac cercetare independenta in aceste domenii. O parte din cercetare e gasita in cartea mea. O alta parte e regasita in pachetele de training pe care le-am facilitat in organizatii si universitati de la Helsinki.
In ceea ce priveste obiectivele mele in calitate de coach, ma duce gandul la un citat al lui David Bowie, “I don’t know where I’m going from here, but I promise it won’t be boring.”
( “Nu știu unde mă duc de aici, dar vă promit că nu va fi plictisitor” – n.a.)
Nu am viziuni pentru urmatorii 5 ani. Pentru moment, intentionez sa lucrez cu experti care doresc sa isi descopere creativitatea in rolul profesional. Si mai am in plan sa lucrez cu lideri care au ca prioritate dezvoltarea unei culturi de creativitate si curiozitate.
Marina Almășan : – Ce incitant domeniu v-ați ales spre a vă dedica lui și cat de minunat este să faci în viață exact ceea ce iți place! Voi zăbovi puțin în sfera activitații dvs. Privite prin prisma activitații dvs, care credeți că sunt “hibele” romanilor? De ce se atinge atât de greu performanța la noi, de ce continuă să existe decalaje atât de mari față de țările civilizate?
Oana Velcu – Laitinen : – Sunt rupta de mediul de munca in Romania de 23 ani. Ceea ce stiu despre realitatile vietii organizationale la noi la romani este prin prisma experientelor familiei si prietenilor. Problema pe care o aud mentionata mai frecvent este lipsa de interes pentru a face o treaba buna. Ne lovim de atitudinea toxica fata de munca pe care o prestezi, “Lasa ca merge si asa.” sau “Merg la scarbici”.
In urma experientei mele de coach, sunt trei tipuri de solutii: 1) Dezvoltarea competentei de leadership. 2) Imbunatatirea modului de comunicare in echipa. 3) Motivarea talentelor din firma.
Romanii, ca si alte natii, au si calitati si defecte. Exista un domeniu de specialitate in psihologie care se numeste psihologia gandirii pozitive. Din aceasta perspectiva, in Romania se poate ajunge la excelență atunci cand constientizam si folosim mai mult calitatile la locul de munca. In acelasi timp, sa fim constienti si de defecte si sa invatam cum le manageriem.
Mie mi-a placut foarte mult cartea scrisa de Daniel David, “Psihologia poporului roman”. La un moment, el vorbeste despre generozitate. Ce ar fi daca fiecare roman, de la lider pana la portar, cand merge la lucru, s-ar gandi, “Cum pot eu sa fiu mai generos azi?”. Cu o vorba buna, cu o idee, cu un gest, cu bani.
Insa pana la dezvoltarea culturii de munca in Romania, asa cum stau lucrurile in prezent, imi place sa cred ca exista totusi organizatii unde se ajunge si la performanta financiara si unde angajatii se simt impliniti la locul de munca. Ma gandesc acum la doi fosti colegi de facultate care au ramas in Bucuresti si care muncesc intr-o oaza de performanta, inconjurati de oameni destepti, ambitiosi si pusi sa faca treaba buna. Cu mai multa educatie in domeniul atitudinii fata de munca si cu rabdare, sunt optimista ca pot sa apara mai multe insulite de performanta pe teritoriul Romaniei in urmatorii 10 de ani. In acest fel, mai multi romani pot spune senini: “Merg la servici ca vreau sa merg. Nu numai pentru bani insa si pentru a simti ca fac si eu ceva bine, ca sunt si eu bun la ceva, ca vede seful ce competent sunt.”
Marina Almășan : – Deși , cum ați spus, sunteți ruptă de atât de mulți ani de “realitățile mioritice”, ați intuit perfect problemele care ne bântuie. Iar soluțiile mi se par demne de tot interesul. Sper sa ne citească cât mai multa lume interviul! O să mă desprind puțin de zona profesională și o să vă rog să-mi satisfaceți o altă curiozitate : cum ați dobândit acel al doilea nume de familie, “Laitinen”? Vorbiți-ne despre “povestea dvs de dragoste”, despre familia dvs si viața de familie.
Oana Velcu – Laitinen : – Eram pe punctul de plecare din Finlanda cand l-am cunoscut pe sotul meu. Mi se terminase si post-docul la Hanken School of Economics si cautam de lucru la alte universitati in afara Finlandei. Din nou, destinul si-a aratat fața cand am fost acceptata la un nou post-doc tot in Helsinki, la Aalto School of Business. Pentru mine a fost un semn ca cel putin pentru o perioada, tot in Finlanda voi trai. 
Cu sotul meu a fost dragoste la prima vedere. De-a lungul anilor, el dovedeste in fiecare zi ca e un barbat de 10. Mi-a zis ca atunci cand ma voi razgandi si nu mai vreau sa traiesc in Finlanda, va merge cu mine oriunde in lume. In toti anii de cand suntem impreuna, venim impreuna de 4 ori pe an, la familia din Romania. Avem doi baietei, de 11 si respective 8 ani, care sunt obisnuiti ca in familia noastra sa se vorbeasca mai multe limbi. Si ceea ce e important pentru mine, le e usor sa se exprime in limba romana si sunt apropiati de verisoarele si prietenii din Romania.
Marina Almășan : – Ce frumos! Deduc deci că sunteți, în familie, răsfățata a trei bărbați deodată! 😁. Pentru că prezentul interviu va fi parte a unei cărți despre Finlanda, am să vă rog să ne dezvăluiți felul în care v-a cucerit această țară și motivele pentru care ați decis să vă continuați viața aici.
Oana Velcu – Laitinen : – Sunt multe lucruri pe care le-am admirat si le admir in continuare in Finlanda. M-am simtit apreciata pentru ceea ce fac si pentru cine sunt. Si nu am ascuns niciodata faptul ca sunt din Romania. Ba chiar mai mult, cu fiecare persoana nou intalnita, incepeam prezentarea cu faptul ca sunt romanca.
In Finlanda, imi place sentimentul de libertate de a alege ce crezi ca ti se potriveste mai bine – la locul de munca si in viata privata. Am facut o schimbare de cariera de la mediul academic la soloprenoriat si am descoperit hobbyuri precum pasiunea pentru a scrie piese de teatru.
Mi-a placut mediul academic, cautarea de idei mari si gandirea logica. Cu toate astea, la un moment dat, am simtit ca e timpul sa fac altceva. Asa ca mi-am inventat un rol profesional, in calitate de consultant independent pe creativitate si colaborare.
Si cum nu exista om sau tara perfecta, din punctul meu de vedere, nici in Finlanda nu e usor sa te integrezi. Fiecare persoane poarta niste mosteniri culturale si cand traiesti in alta tara decat cea in care te-ai nascut, incepe o lupta interioara legata de ce valori culturale lasi de la tine si le imbratisezi.
De exemplu, eu ma intreb daca sa renunt sa salut vecinii care nu imi raspund la salut. Am vreo 2 – 3 vecini foarte draguti si cu care ne trezim stand la povesti cand ne intalnim. Insa sunt alti vecini care evita chiar si privirea. Inteleg ca pentru ei, e un mod de respect pentru spatiul personal, insa mie mi se pare pe dos. Caci nu am crescut asa.
In concluzie, viata mea in Finlanda e cel mai probabil ca si viata cititorilor in Romania. Si cu bune si cu mai putin bune. Si cand se intampla ceva mai putin bun, ma intreb ce am de invatat. Ce pot accepta la altii si ce pot schimba la mine?
Marina Almășan : – Frumoasă “radiografie” a vieții în Finlanda! Dacă ar fi să “exportați” în România câteva din lucrurile care funcționează cu succes în Finlanda, care ar fi acelea?
Oana Velcu – Laitinen : – O intrebare interesanta. As exporta calitatea de baza a oamenilor din Finlanda: dorinta de a invata, de a se dezvolta personal la orice etapa a vietii. In Helsinki, exista institutii de invatare pentru adulti si pensionari. Poti merge la cursuri de limbi straine, de istorie a altei tari, cusuri de lectura de carte, de muzica, de pictura, etc. La orice varsta, e ceva nou de invatat.
Marina Almășan : – Cu asta într-adevăr m-ați dat gata! Deja iubesc Finlanda, din perspectiva trăitorului într-o țară care nu mai dă doi bani pe pensionari! 😢 Vorbiți-ne despre finlandezi, ce fel de oameni sunt?
Oana Velcu – Laitinen : – Nu pot vorbi in numele poporului finlandez, asa cum nu pot vorbi in numele poporului roman. Insa in urma experientelor mele sociale, am observat vreo patru trasaturi: 1) Sunt oameni care vorbesc putin insa asta e un avantaj la locul de munca pentru ca se spune esentialul. 2) Sunt oameni care sunt bine informati, citesc mult din doverse domenii. 3) Sunt curiosi sa inteleaga modul de gandire ale altora din alte culturi. 4) Le place sa traiasca simplu si minimalist.
Marina Almășan : – Care este obiceiul finlandez care vă place cel mai mult?
Sunt de fapt, doua obiceiuri care imi plac. Prima sarbatoare care imi vine minte e Vappu, la 1 mai, cand strazile orasului sunt sufocate de oameni. E primul picnic din an pe care il organizezi cu prieteni apropiati, alaturi de alte grupui de prieteni apropiati, care se aduna in parcurile orasului. Se sta pe pamantul care e inca rece, insa bucuria de a sta in aer liber invinge.
Al doilea obicei este sarbatoarea Juhannus, care are loc la jumatatea verii, pe 24 iunie cand te retragi la o cabanuta din padure, aproape de lac, alaturi de familie sau prieteni. Helsinki e aproape pustiu.
Marina Almășan : – Ce frumos! Spuneți-mi, gătiți românește sau ați fost sedusă de bucătăria finlandeză.? Vorbiți-ne despre ea?
Oana Velcu – Laitinen : – In familia noastra, sunt doi bucatari: eu si sotul meu. Gatim ca in Romania ciorba de perisoare. Gatim ca in Finlanda, supa de somon. Si gatim ca in Italia sau in Tailanda. Gatim in functie de timpul pe care il avem la dispozitie. Si cand avem mai mult timp, pregatim un desert. Eu, dupa retetele de la familia din Romania. Sotul meu, dupa retelele online. 🙂
Marina Almășan : – Pare a fi o armonie culinară perfectă și sunt sigură că în familia dvs nu se moare de foame! Dar copiii cum vi-i creșteți? Ce anume din “educatia mioritică” ați pastrat și ce anume a adăugat, la educația lor, stilul finlandez?
Oana Velcu – Laitinen : – Copii ii crestem cu drag fata de ambele tari, sa invete ce e mai bine din ambele parti. Asta inseamna ca si in Finlanda si in Romania, casa noastra e deschisa pentru prietenii baietilor. Unul din motivele pentru care petrecem vreo 3 luni pe an in Romania este sa le oferim sansa sa aiba o experienta directa a culturii romanesti si a oamenilor. Prin urmare, isi formeaza propria lor identitate romano-finlandeza.
Marina Almășan : – Care este locul din Helsinki cel mai aproape de sufletul dvs? Vorbiți-ne despre el, ca o invitație de a-l include pe lista de “must see”-uri a apropiatei mele călătorii.
Oana Velcu – Laitinen : – Din centrul orasului, din Senaatintori, sa mergi de-a lungul marii pana la Carusel, cafeneaua de la marginea marii. Daca obosesti, te poti opri pe o banca in parcul Kaivopuisto. E asa de multa deschidere, pana unde orizontul se imbina cu marea. Confera un sentiment de libertate care te invita la reverie.
Marina Almășan : – O descriere foarte vizuală! Voi merge negreșit sa o verific! 😄 Ce planuri de viitor aveți, la început de an?
Oana Velcu – Laitinen : – In primul rand, sa scriu. Acum ca am prins gustul scrisului, mi-au mai venit idei 
despre creativitate si inteligenta emotionala ca factori de performanta in cariera. Apoi, intentionez sa imi tin mintea deschisa pentru oportunitati pe care acum nici nu mi le imaginez.
Marina Almășan : – Vă doresc ca 2023 să vă ofere terenul propice spre a va transforma visele in realitate! Haideți să încheiem interviul cu un proverb finlandez, potrivit romanilor!
Oana Velcu – Laitinen : – Hädässä ystävä tunnetaan. Adica, prietenul la nevoie se cunoaste.
Marina Almășan : – Daaa? Au și ei acest proverb?
Oana Velcu – Laitinen : – Iată că da! Și el arata ca, in ciuda diferentei de comportament, există aceleasi lucruri pe care si romanii si finlandezii le apreciaza: sa fii inconjurat de oameni de incredere.
Marina Almășan : – Mulțumesc mult pentru interviu! Abia aștept să va cunosc personal!
Comentează