„Cri , cri , cri , toamnă gri / Nu credeam c-ai să mai vii „. Atunci când ești tânăr , ideea că vei îmbătrîni și într-o bună zi te vei afla în fața podului ce te va trece dincolo , ți se pare puțin ireală și o gonești rapid din minte. Toamna vine să ne-o reamintească în fiecare an , dar vine încărcată cu frumusețe și cu zeci de daruri care mai de care mai gustoase , mai parfumate și mai viu colorate , pentru a ne face să uităm ceea ce urmeaza. La fel și toamna vieții are bogăția ei , pentru că iți înfrumusețează gândirea cu toată înțelepciunea adunată din experiențele pe care le-ai trăit , iar sufletul a strâns esența clipelor și a sublimat-o în liniștea înțelegerii ultime.
Pare frumos ceea ce v-am spus, dar nu este adevărat decât în parte , pentru că sufletul nu îmbătrînește, decât dacă îl lăsăm noi să o facă. Pentru el, timpul nu există. Puțin îi pasă de toamnele corpului nostru sau de alte bazaconii inventate de creier. El își vede de ale lui.
Nu lăsați toamna să vă pătrundă în suflet. Locul ei e prin livezile de meri , prin vii….mă rog , pe unde poate să facă ceva bun.
Cri , cri , cri……..
Dan V. Dumitriu , Laval , Canada
Sursa foto: sports.ru
Comentează