„În stilul ei dinamic-spectaculos, Marina Almășan regândește întreaga problematică (n-am cum să-i spun altfel) a relației dintre bărbat și femeie. Este nemiloasă, plină de vervă, sarcastică, tandră, disperată, revoltată, duioasă. Este o adevărată femeie, tandră și furioasă în același timp, astfel încât, ascultând-o sau citind-o, îți dorești cu ardoare să o strângi în brațe și, în același timp, să fugi de furia ei pedepsitoare. Imaginea bărbaților iese șifonată din această acțiune demistificatoare, din această baie de luciditate. Nu sunt de partea bărbaților (mie îmi plac femeile!), dar trebuie să spun, în apărarea lor, că infidelitatea conjugală practicată de ei (nu numai de ei, dar mai ales de ei) nu reprezintă un act de trădare, o cruzime față de femeile care au îmbătrânit alături de ei și și-au pierdut puterea de seducție, ci o reacție instinctivă, imposibil de controlat. Mai mult decât prin frumusețe, inteligență, feminitate etc., o femeie ne atrage (sexual) prin faptul că este ALTA decât cea aflată alături de noi. Am avut succes la o recepție când le-am spus unor înalți demnitari și oameni politici (în prezența soțiilor lor): „noi toți semănăm prin ceva – avem neveste mai frumoase decât amantele”. Explozia lor de râs a confirmat mai bine decât orice mărturisire că aceasta este (sau poate fi) situația.
Din toate acestea reiese că textul Marinei Almășan nu își va pierde niciodată actualitatea, întrucât va exista întotdeauna o diferență dramatică între dorința de stabilitate a femeilor și dorința de alteritate a bărbaților. Noi, bărbații, nu putem să nu ne simțim atrași de o femeie care are prețioasa calitate de a fi ALTA. Putem doar (cu un efort de voință) să nu trecem la fapte!
Așa stând lucrurile, sunt sigur că această nouă carte a Marinei Almășan va fi citită cu interes și peste o sută de ani.”
Alex Ștefănescu
Comentează