Adun, în editorialul meu, scris cu penița înmuiată in călimara cu lacrimi, două elemente disparate.
Astăzi, la primele ore ale zilei, am dat peste gândul exprimat online de un actor pe care îl cunosc personal : un profesionist desăvârșit și un om extraordinar, cu un suflet bun de pus la oricare din rănile vremurilor. Prima postare a zilei pentru Nicolae Călugărița a fost o fină observație a unei realități dramatice :
“Cât de trist.. Doar 20 de secunde a meritat VALERIA SECIU la Știrile….În timp ce unui criminal i se oferă peste 3-4 minute cu detalii …Cât de trist !😥 În final aud „O seară excelentă tuturor”. Drum lin în eternitate , VALERIA SECIU!
Al doilea element este unul și mai concret, auzit cu urechile mele. Văzut și cu ochii, dar de data asta contează ce am auzit, nu ce am vazut. Locuiesc vis-a-vis de Liceul I.L.Caragiale, unul dintre cele mai prestigioase ale Capitalei. De două zile e o vânzoleală puternică dar firească, în zonă. Seara,la trecerea de pietoni, doi liceeni. Fețe simpatice, împachetare cool, așa cum o “prevăd” vârsta și posibilitățile zonei. Butonează mobilele. Până acum nimic ieșit din comun. Surprind, fără să vreau, dialogul dintre ei : “- Uite, cică a murit Valeria Seciu!” “-Cine dracu mai e și asta?”. “-..Nu știu, stai să citesc…A! O babă, avea 83!” “ Ce e? Politiciană sau ce naiba?” “- Stai să mai citesc. Cică nevasta lui Octavian Cotescu..” “ – Și ăsta cine dracu’ e?!?” “- Naiba știe! Anyway, știi că mi-au mai găsit ai mei o universitate tare la Londra, unde vor să aplic?…” …și, în fine, de aici dialogul s-a depărtat de subiect, iar eu, de ei.
…Nu știu, sincer, cum să comentez. Poate că e firesc să fie așa, poate că spre asta ne duce efectul de turmă al vremurilor. Eu personal am crescut cu Valeria Seciu; studentă fiind, nu era piesă de teatru a Bucureștilor anilor ‘80 care să-mi scape. Pe Cotescu îl savuram la televizor. Multă vreme nici n -am știut că ar fi o legătură între ei. Pe atunci nu exista presa de scandal. Dar vremurile acelea îmi par acum atât de departe, încât toți ochelarii pe care îi am pe acasă, suprapuși, nu m-ar ajuta să mi le mai apropiu… Cei ce vin din urmă habar nu zmai au de cei care “pleacă”. E vina lor? Sau, poate, a noastră?…Nicolae Călugărița asistă neputincios, de pe margine, la moartea unei lumi, punându-i, într-un taler al balanței, valorile, în celălalt – urâtul lumii înlocuitoare. Al doilea atârnă mai greu, se pare…
Și uite-așa, cu acest fior secerându-mi începutul de zi, mă rostogolesc spre ale zilei mele, încercand să mă obișnuiesc cu gândul că Valeria Seciu nu a fost decât o babă care a murit la 83 de ani, după ce și-a trăit viața ca soție a unui necunoscut pe nume Octavian Cotescu…😥
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : OPTISOMN
Comentează