banner marshal garden
Ea și El Povestea mea

M-am îmbolnăvit și m-a părăsit…

Stimată redacție! M-am hotărât să vă încredințez spre discutare  și povestea mea. Până acum doi ani, viața mea era perfectă. Aveam o situație materială de invidiat, o relație plină de armonie cu Anca, soția mea. Fiul tocmai ne intrase la facultate și primise o bursă în străinătate. Aveam o viață bogată și frumoasă, cu vacanțe în țări exotice, cu casa plină de prieteni, reușite pe toate planurile etc. Până într-o zi când, în urma unui control medical, am fost diagnosticat cu ciroză hepatică. Vestea a căzut ca un trăznet asupra familiei noastre. Doctorii îmi mai dădeau de trăit câtevă luni, diagnostic confirmat și de specialiști de peste hotare. Șansele unui transplant erau foarte reduse. Am început, totuși, un tratament anevoios, fiind decis să lupt cu boala până la capăt. Atât tratamentul chinuitor, cât și starea de spirit nefericită, m-au făcut în câteva luni de nerecunoscut. De fapt, întreaga viață mi s-a schimbat radical. Banii au căpătat o cu totul altă destinație, acest lucru începându-se să se simtă puternic în viața noastră de zi cu zi. Știți, prietenii care roiau înainte în jurul nostru s-au împuținat. Anca însăși a devenit nervoasă și chiar distantă față de mine, de parcă eu eram de vină pentru nenorocirea care mă lovise. Totul a culminat cu ziua în care Anca m-a anunțat că ea nu mai suportă această viață și că pleacă, ceea ce a și făcut. Am aflat mai apoi că și-ar fi găsit consolare într-unul dintre foștii noștri prieteni de familie. Băiatul nostru e la studii la Londra și uite așa, am rămas singur – singurel să-mi port crucea.
La un moment dat, la sfatul unei cunoștiințe am început și un tratament alternativ naturist. Am respectat cu strictețe și chin, am reușit să mă pun pe picioare. Boala a intrat în remisie și ultimele analize au ieșit aproape perfecte, spre stupoarea medicilor cărora nu le venea să creadă. Da, domnilor, există și minuni, dar nu despre asta vreau să vă scriu. Auzind că mi-am revenit și că mi-am reluat activitățile de zi cu zi , soția mea s-a reîntors la mine, implorându-mă s-o iert și să pun gestul ei nechibzuit pe seama disperării. Dragostea pe care i-am purtat-o atâția ani m-a făcut să nu-i dau răspunsul pe care îl merita și să-i cer un timp de gândire. Mă aflu, așadar, în această situație de cumpănă în care nu știu care ar fi trebuit să fie decizia corectă. Desigur, dacă boala mea nu va recidiva se poate să ne reluăm viața fericită de până acum doi ani. Dar… dacă voi cădea din nou la pat, voi ajunge din nou singur? Ce ați face în locul meu? Aceasta e întrebarea.
Cu speranță și încredere,
Ștefan Gheitanu.

 

 

Imagine reprezentativă: gazabpost.com

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Adevaratul caracter si iubirea se vad in aceste cazuri,eu n-as ierta-o pentru ca am avut omul drag bolnav si stiu ce greu i-ar fi fost fara mine,cand familiei lui nu i-a pasat!

  • Sunt femeie si nu as accepta sa ma intorc vreodata la fostul partener de viata. Poate ca d-lui mai are sentimente, dar dupa asa o situatie dificila, cand a avut cea mai mare nevoie de ajutor si atentie, a fost parasit intr-un hal indecent, a plecat cu un prieten de familie. Aceasta nu este dragoste. Nu as putea sa fac dragoste, sa privesc cu tot sufletul si inima in ochii acelei persoane, care a plecat si a vazut ceva poate mai bun si o sa faca mereu comparatie. Se intoarce nu pt tine, ci pentru banii tai. Daca ii era bine, nu se cerea inapoi. Numai daca o iubesti cu adevarat, si poti trece fara sa te afecteze si fara sa se produca vreo schimbare in sufletul tau ( adica rece), poti sa …. nici nu stiu cum sa spun. Dar fiecare om cum simte asa face. Dragostea inseamna sa fii alaturi de persoana draga in clipele cele mai grele. Si ce daca exisa un copil asa mare, nu va puteti reface viata. Sunt atatea femei singure, doar trebuie incercati! Curaj!

Femei de 10 pe Facebook