Un timbru care te face mereu să vibrezi, o voce caldă și în același timp puternică, o artistă completă și complexă. Una dintre cele mai bune voci feminine din țara noastră, Luminița Anghel. Visa să cânte încă din copilărie. Își dorea să urce pe marile scene și să cucerească publicul. Timpul trecut, iar visele copilei de ieri s-au materializat. Astăzi se poate mândri cu o carieră de invidiat, dar lucrurile nu au fost de la început așa. De multe ori când vorbim despre artiști, avem impresia că sunt persoane fericite, lipsite de probleme și de griji. Îi ridicăm pe un piedestal, uitând că sunt și ei oameni, că au momente de bucurii și de tristețe ca oricare dintre noi. La începuturile carierei, 
adolescentă fiind, unele persoane au încercat s-o descurajeze, spunându-i că este frumoasă, dar că nu are suficiente înclinații muzicale. Însă, nu s-a lăsat doborâtă de aceste răutăți și prin multă muncă și ambiție le-a dovedit tuturor că s-au înșelat. A urcat treaptă cu treaptă pe scara muzicii, învățând din fiecare experiență câte ceva. De-a lungul carierei a câștigat numeroase premii la festivaluri, însă un moment important în cariera sa a fost anul 2005 când împreună cu trupa Sistem ne-a făcut mândrii că suntem români. „Let me try” avea să cucerească publicul Eurovision, ocupând locul al-III-lea, cea mai mare performanță din istoria participării României la acest festival. Un show incendiar, o melodie ritmată și o voce incontestabilă a fost meniul complet pentru ca Luminița să scrie o pagină în istoria acestei competiții. Are o carieră de succes, dar și o familie care îi dă aripi și forță de muncă. Își iubește și respectă soțul, iar Filip, băiețelul lor, este raza de lumină care-i înseninează zilele. O femeie puternică, o mamă iubitoare și o artistă desăvârșită, nu poate fi decât o femeie de zece, așa cum este și Luminița Anghel.
Alina Anghel: Pasiunea pentru muzică ați avut-o încă din copilărie. Într-un interviu ați declarat că la vârsta de 14 ani, tatăl dumneavoastră v-a făcut cadou prima chitară. Povestiți-ne puțin despre începuturile carierei dumneavoastră.
Luminița Anghel: Vă mărturisesc un lucru pe care l-am spus de foarte multe ori, dar a ieșit din context în ultimii ani și anume că eu am vrut să fiu actriță.
A.A.: Ați dat de două ori admiterea la Institutul de Teatru.
L.A.: Da, am dat de două ori înainte de Revoluție. M-am și pregătit cu actori cunoscuți la vremea respectivă. Câștigasem foarte multe premii la cel mai celebru festival de dinainte de Revoluție Cântarea României, unde persoanele care aveau ceva cu arta puteau să se exprime artistic. Și am luat multe premii. Eram ferm convinsă că voi face actorie și că voi face film, dar acest lucru nu s-a întâmplat și am spus-o de foarte multe ori și o voi spune în continuare îi mulțumesc lui Dumnezeu că a ales pentru mine muzica. Cred că ceea ce fac acum pe scenă este mult mai bine primit și mai de calitate decât aș fi făcut-o ca actriță. Nu cred că aș fi reușit să fiu un actor complet, dar o artistă pop, de muzică ușoară, cum vreți să-i spuneți, cred că reușesc pentru că îmbin calitățiile actoricești cu glasul pe care l-am format în cei 26 de ani de carieră.
A.A.: Cât de greu v-a fost să pătrundeți în această lume a muzicii fiindcă știm cu toții mâncătoriile care sunt, invidia care este?
L.A.: Foarte greu. În primul rând, pentru că nu am avut din familie niciun fel de suport artistic în sensul că ai mei nu au avut nicio legătură cu teatrul, cu muzica, cu scena, cu televiziunea. Au fost oameni obișnuiți cu altfel de profesii și din acest punct de vedere a trebuit să răzbesc singură. Nu am făcut parte din niciun fel de grup de muzicieni. A trebuit să fiu autodidactă. A trebuit să fac foarte multe studii muzicale ca să pot să ajung la performanța vocală de acum, să cânt foarte mult live și singurul meu scop în viață, în tinerețea mea a fost să contrazic faptul că ei mi-au zis la începutul meu de drum că nu am ce căuta pe scenă, că sunt doar o fetiță foarte frumoasă, dar că nu am suficient de multe calități vocale, astfel încât să ajung o voce importantă a României.
A.A.: Și ați devenit una dintre cele mai bune voci feminine din țara noastră.
L.A.: Da. Sunt foarte mulți ani de muncă. Am reușit să dărâm barierele, să contrazic așa zisele spuse despre ceea ce urma să devin mai târziu sau nu și mă bucur din suflet că cei care s-au înșelat în privința mea, acum mi-au devenit prieteni și colaboratori și că am reușit să-mi ating visul.
A.A.: Ați avut vreun moment în care ați fi vrut să renunțați?
L.A.: Da. Am avut două momente în viața mea când tot încercam prin discuțiile de gen să atrag atenția asupra vocii mele și nu reușeam. Nu au fost neapărat niște eșecuri, ci niște încercări nereușite când într-adevăr am spus: „Gata, mă las! Nu. E clar, că nu am ce căuta.”
A.A.: Și ce v-a determinat să continuați?
L.A.: Noaptea. Nopatea e cel mai bun sfetnic. A doua zi m-am trezit și am spus: „ Sunt nebună! Nu există așa ceva. Trebuie să continui, să demonstrez că pot.” și am reușit.
A.A.: Ați câștigat numeroase premii de-al lungul timpului. Ați reprezentat România împreună cu băieții de la Sistem, la Eurovision și v-ați clasat pe locul al-III-lea, o mare performanță pentru țara noastră. Acum faceți parte din juriul Eurovision. Cum sunt concurenții de acum față de cei care ați participat atunci?
L.A.: Nu mai există un interes atât de mare ca pe vremea aceea a compozitorilor români de-a veni cu piese în concurs, motiv pentru care anul acesta, de exemplu, au fost foarte mulți artiști cu piese scrise de compozitori internaționali. Nu știu de ce între timp 
lucrurile s-au schimbat, dar pot să-ți spun că interesul era mult mai mare la vremea la care am participat și din punct de vedere al vocilor care participau, al persoanelor care erau foarte cunoscute la momentul respectiv. Evident, că într-un concurs nu există decât un singur câștigător și asta trebuie să înțelegem cei care credem în competiție. Nu poți, dacă participi și nu câștigi, să renunți pe viață, să nu mai participi. Eu , după participarea din 2005 când am venit cu cea mai bună calificare a României la momentul respectiv din istoria participărilor, de atunci și până în prezent am mai încercat de trei ori să plec la Eurovision. Asta nu înseamnă că dacă nu am reușit, mă las de cântat. Cred că trebuie să ai ambiție, perseverență și încredere în piesa pe care o cânți, pe care o reprezinți. E foarte important. Degeaba ai o voce mare dacă piesa nu e ceea ce trebuie.
A.A.: În afară de faptul că ați avut o piesă bună, ați făcut și show.
L.A.: Da, show-ul nu mi se datorează mie. Am avut noroc că atunci trupa Sistem a zis da. Eu am venit cu propunerea și ei au stat pe gânduri. Aveau trei zile de gândire și au spus că au nevoie de această participare în CV-ul lor și mă bucur că au acceptat că iată astrele s-au adunat pentru noi și am făcut un spectacol foarte bun pentru România. Eurovision este internațional, iar în momentul actual încă se spune despre noi că am fost cel mai bun show al României vreodată la Eurovision.
A.A.: Voi face o trecere de la carieră spre viața personală. Aveți o familie frumoasă. Știu că înainte de-a deveni iubiți, dumneavoastră și soțul erați prieteni. Povestiți-ne cum l-ați cunoscut?
L.A: Da, eram prieteni, într-o gașcă de oameni singuri, fiecare venit dintr-o relație eșuată. Ne întâlneam seriile și vedeam filme împreună. Eu eram gazda pentru că mă
mutasem, în acea perioadă, singură împreună cu mama și cu fiul meu adoptiv și aveam casa la dispoziția lor. Am început să ne cunoaștem mai bine. Plângeam unul pe umărul celuilalt în legătură cu eșecurile anterioare sufletești și încet încet am început să ne descoperim, să ne dăm seama că vibrăm la fel și că ne plac aceleași lucruri și într-adevăr cei șase ani pe care i-am împlinit de curând, pe 20 februarie, împreună, ne-au demonstrat că avem foarte multe lucruri în comun și că întâlnirea noastră nu a fost întâmplătoare. Este și el la a treia căsătorie, eu la fel și ne place amândurora să spunem că este a treia și cea cu succes, cea norocoasă.
A.A.: Care este secretul căsătoriei dumneavoastră, al relației?
L.A.: Echilibrăm balanța foarte bine. El este foarte calm, foarte liniștit, foarte discret și extrem de rezervat. Eu sunt foarte pozitivă, extrem de extrovertită, vulcanică, impulsivă. 
Iau decizii, de aceea multe dintre ele au fost luate greșit pentru că le-am luat conform primului impuls și atunci normal, nefiind gândite, nu au fost întotdeauna cele mai fericite. Echilibrăm foarte bine balanța. Dincolo de asta ne respectăm foarte mult. Nu ne-am certat niciodată în cei șase ani din cauza greșelilor noastre, ci din cauza a celor din afară. Dar, nu a fost vorba de-o ceartă, nu ne-am jignit niciodată, nu am ridicat tonul unul la celălalt, lucru care se întâmplă rar în cuplu, mai ales în zilele astea. El este un foarte bun suporter al meu, din punct de vedere profesional. Mă ajută foarte mult. A învățat foarte multe stând lângă mine, astfel încât a ajuns să-mi fie și un fel de manager, inginer de sunet, le face pe toate. El la bază fiind inginer constructor.Este un tată foarte bun și un soț devotat și îi respect foarte mult felul de-a fi. Îi mulțumesc în fiecare zi pentru ceea ce este și cred că asta ne ține împreună, fericiți.
A.A.: Rodul iubirii dumneavoastră este Filip. Ce activități faceți împreună? Cum vă petreceți timpul alături de el?
L.A.: Noi ne petreceam foarte mult timp cu Filip. El are norocul de-a avea părinți acasă, 
în sensul că eu am o meserie care îmi permite să-l iau după mine foarte des, aproape tot timpul. Călătorim foarte mult împreună, mergem în parc, ne jucăm. Se joacă cu tatăl lui jocuri de băieți, curse de mașini, împușcături, urmăriri cu poliție. Cu mine pictează, modelăm plastilină, îi place să stea la bucătărie să mă ajute. Întinde și el un șnițel în făină. (râde) Facem clătite sau brioșe împreună, dar cred că e un copil norocos fiindcă din clipa în care l-am adus de la maternitate, noi ne-am petrecut timp permanent cu el. N-am avut bonă, n-am avut o bunică permanent în casă. Am fost doar noi, am făcut totul singuri și se simte în reacția copilului. El este foarte atașat și foarte iubitor.
A.A.: Site-ul nostru se numește femeide10.ro, din punctul dumneavoastră de vedere ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de nota zece?
L.A.: O femeie trebuie să fie în primul rând frumoasă interior. Să fie generoasă, să fie sinceră, să aibă simțul umorului, să aibă grijă de ea, să aibă simț estetic și convingerea că o femeie trebuie să se îngrijească nu numai atunci când are un bărbat lângă ea, ci permanent. Să fie o prezență plăcută indiferent de situație, să fie devotată, să-și iubească familia, să fie o mamă bună și să reușească să împletească cariera cu viața personală astfel încât niciuna, nici cealaltă să nu aibă de suferit.
A.A.: La finalul interviului aș vrea să vă rog să le transmiteți un mesaj cititoarelor site-ului nostru.
L.A.: Dragile mele vă doresc din toată inima să fiți fericite, să vi se împlinească dorințele, să aveți parte de-o primăvară și o vară calde și senine, să vă bucurați de familile voastre și să nu uitați că sunteți frumoase indiferent ce spun cei din jurul vostru. Să fiți iubite și să vă dea Dumnezeu mult, mult bine.
Comentează