Una dintre cele mai însemnate lecții ale unei vieți trăite în lumina frumuseții este lecția recunoștinței. Să nu iei nimic de-a gata, ca și cum ți s-ar cuveni. Ci să fii recunoscător pentru ceea ce ai, ca să te poți bucura de fiecare pas, de fiecare culoare, de fiecare detaliu care preschimbă de fapt, o existență într-un miracol.
Mă străduiesc să-mi amintesc zi de zi să mulțumesc nu doar pentru faptul că trăiesc, ci pentru tot ceea ce pot să fac cu atâta ușurință. Pentru că merg și pentru că văd. Pentru că râd și pentru că pot să sar. Pentru că mă joc cu copiii mei și pot alerga cu ei, în parc sau în grădină. Pentru că disting roșul de verde, parfumul de frezie de cel de trandafir, nota fa de fa diez și chiar, din ce în ce mai limpede, pe măsură ce trec anii, binele de rău.
Aș putea să cred că mi se cuvin, toate, dar am priceput că nu e chiar așa. Sunt și oameni care nu se pot bucura de atâtea culori, de atâtea parfumuri sau de pașii aparent atât de simpli ai plimbărilor noastre.
Mi-am amintit de asta, încă o dată, aflând de campania de conștientizare asupra bolilor reumatice, “Fără amânare! Fă o programare!”, adusă și în țara noastră de Liga Română contra Reumatismului și Societatea Română de Reumatologie, sub egida EULAR -The European League Against Rheumatism. Am dat peste însemnele ei într-un mall, în calea a mii și mii de oameni care trebuie să afle, așa cum am aflat și eu, că există 1, 7 miliarde de semeni de-ai noștri care suferă de afecțiuni reumatice, iar numărul celor atinși de boala cronică este în creștere continuă. Ei sunt cei pe care îi doare fiecare pas. Ei sunt cei pe care o strângere de mână îi face să pălească de durere. Ei sunt cei care nu mai pot alerga. Iar dacă prima tentație e să credem că este vorba despre oameni ajunși la vârsta senectuții, atunci ne înșelăm amarnic. Sunt pacienți copii, tineri, maturi. Citește mai departe…
Comentează