Timp liber

La Teatrul Excelsior, aurora boreală devine numitorul comun al nouă povești de iubire

         N-am putut să stau departe de minunea Eveline și, după ce a părăsit televizorul ce mi-a livrat și la domiciliu ceea ce trăisem “pe viu” cu câteva zile în urmă – prima ediție a emisiunii “Rivalii” – am reîntâlnit-o la premiera piesei “Aproape”, de la Teatrul Excelsior ( Eveline Păuna este PR al Teatrului si grație acestei calități, am beneficiat și eu de două invitații la premieră! )

Și dacă tot am demarat, în această sâmbătă, o emisiune care pune față în față generația vârstnicilor cu cea a tinerilor, seara de ieri m-a înfășurat în sentimentul plăcut că, în teatru, generația tânără o continuă cu succes pe cea de aur, care încet-încet se pierde printre stele… O mână de tineri talentați, dintr-o distribuție din care, cu îngrijorare am constatat că n-am auzit niciun nume( vina e a mea, deloc a lor!) – au dat viață unor personaje delicioase ale unei serii de 9 scurte povești de iubire, semnate John Cariani.

Actorul și scriitorul american a surprins perfect, în poveștile celor nouă cupluri, sentimentul singuratății și pe cel al înstrăinării, care încet-încet pun stăpânire pe planetă, singurul leac pentru ele fiind iubirea . Ea este și cea care, da, învinge,  în finalul fiecărei scenete, respectând cu sfințenie legea “happy-end-ului” american, învățată în adolescențele noastre. 

    Ne aflăm undeva, la capăt de lume, în Nordul friguros al continentului american, acolo unde aurora boreală colorează cerul în culori ireale. Pe scenă, o căsuță de lemn, cu un acoperiș generos       ce devine el însuși “parte din scenă”, adună înlăuntrul și în fața sa ,
doi câte doi, protagoniștii unei comedii fine, în care mesajele profunde se țin lanț. Drept care, râdem cu poftă,
dar ne oprim din când în cand din râs, pentru a cugeta, pentru a ne regăsi, poate, în situațiile imaginate de autor și jucate atât de bine de frumoșii “îndrăgostiți” ai Teatrului Excelsior. Ei se ceartă și se-mpacă, se consolează și se îndrăgostesc, se bucură și regretă, descoperă împreună, sub mirajul Aurorei Boreale ce le devine numitor comun, cât de firesc se poate naște iubirea, de unde nu te-aștepți. Textul nu e complicat, dimpotrivă, e atât de firesc, cum la fel de firești și deloc sofisticate sunt și personajele : sunt americani din clasa de jos, trăitori într-un colț de lume ce nici pe hartă nu e marcat. Prin asta, piesa are o adresabilitate mare și intuiesc lipiciul pe care-l va avea la publicul tânăr.  Nu trebuie decât să afle despre ea! Așa că, după ce voi înșivă o veți vedea, trimiteți-vă și copiii la Teatrul Excelsior! De restul…se ocupă Eveline!😉

Felicitări, așadar, întregii echipe, în frunte cu regizorul Eugen Gyemant,  dar mai cu seamă părții “văzute” a icebergului : tinerilor actori Loredana Cosovanu, Dan  Pughineanu, Iulia Samson, Mihai Mitrea, Radu Micu, Ana Udroiu, Pamela Iobaji, Bogdan Nechifor, Alex Popa!