Realizam “Ceaiul de la ora 5”, iar băieții de la VALAHIA, una din cele mai în vogă trupe ale României, la acea oră, era un oaspete frecvent al emisiunilor noastre. Atunci l-am cunoscut pe Mihai, la pachet cu colegii săi. Mi s-a părut un băiat la locul lui, serios și, 
mai ales, talentat. Deloc arogant, plin de bun simț – lucru rar, la vedetele care ajung la o anumită înălțime. …Colaborarea mea cu Mihai a continuat și după ce Valahia a devenit un “dosar clasat”. Cariera sa individuală a cunoscut destule succese și de atunci încolo, cel mai răsunător fiind cel de la Eurovision, când TORNERO-ul lui Mihai a făcut înconjurul lumii.
Presa a fost și blândă și agresivă cu Mihai, l-a și mângâiat pe creștet, l-a și îmbrâncit de destule ori, dar…asta e soarta persoanelor publice, nu-i așa? Nu se scrie despre tine, nu exiști . E o regulă a vremurilor noastre, care funcționează peste tot.
Dar Mihai nu s-a poticnit de răutățile oamenilor. A continuat să cânte, să placă, să producă bucurie în rândul deloc puținilor săi fani. A continuat să participe la selecțiile Eurovision, neținând cont ca regulile jocului se schimbaseră. Că nu mai era suficient să fii doar valoros.
În această seară, la Palatul Național al Copiilor, în organizarea Ministerului de Externe al Republicii Coreea și al Ambasadei Coreei la București, va avea loc un mare eveniment național : finala Festivalului de K-Pop, ai carui câștigători au șansa să participe la finala mondială, desfășurată în Coreea de sud, la Changwon. Prestigiosul juriu care va evalua prestația concurenților veniti din întreaga țară îl va cuprinde și pe Mihai Trăistariu. Fiind prezentatoarea evenimentului, am avut ocazia să mai stau la povești cu Mihai, pe aceasta temă și pe multe altele. Drept care, s-a născut interviul de mai jos:
Marina Almășan : – Mihai, ți se pare că Soarta a fost dreaptă cu tine?
Mihai Trăistariu : – Mai mult decat dreapta. 🙂 Am tot ce-mi trebuie, sunt un om fericit, mă simt implinit. Despre micile neajunsuri ale vietii … ? Am invatat sa le iau ca atare. 🙂
Marina Almășan : – Mă bucur că nu ești copleșit de resentimente. Înseamnă că ai un suflet frumos. Atunci hai să vorbim puțin despre viața ta. Și dacă ești de acord, aș lua-o cu începutul. Vorbește-mi, așadar, despre familia ta.
Mihai Trăistariu : – Provin dintr-o familie de artisti. Mama a cantat in tinerete si a vrut
sa devina artista. Pe ea o mostenesc. Nu i-a iesit cum si-a dorit astfel incat s-a indreptat spre medicina. Tatal meu a fost pictor. Pe el il mosteneste unul din frati, Vasile. Suntem 4 frati. Parintii deja nu mai traiesc. Au murit cam … tineri. Ma inteleg bine cu fratii … doar ca : eu stau in Constanta, sora mea – Geanina – e profa de mate si locuieste in Iasi, un alt frate are o afacere proprie si locuieste in Germania si un altul, Vasile – e pictor si traieste in Piatra Neamt. Viata ne-a imprastiat peste tot…
Marina Almășan : – Pare că ați fost o familie frumoasă și unită. Tu ce fel de copil ai fost?
Mihai Trăistariu : – Prea bun. Prea cuminte. Prea tocilar. Prea ca la tara. 😁 Constiincios, studios, comandant de grupa, detasament si unitate. 10 pe linie. Olimpic national la matematica, 6 ani la rand.
Marina Almășan : – Deci zvonurile pe care le auzisem despre tine erau, până la urmă, adevărate! Îți mărturisesc că ai crescut și mai mult în ochii mei. Spune-mi, când te-ai întalnit prima oară cu muzica?
Mihai Trăistariu : – Tatal meu ne-a cumparat un pian. Aveam 7 ani pe atunci. Am studiat 8 ani pianul. In liceu, prin clasa a X-a am inceput sa cant si cu vocea. Apoi, la 21 de ani, obtineam deja primele succese, cu trupa Valahia.
Marina Almășan : – Care ți-a fost, deci, parcursul profesional, până să te decizi că vrei să te dedici exclusiv muzicii?
Mihai Trăistariu : – Inca din liceu cochetam cu teatrul si muzica. Am dat admiterea la Informatica in Iasi. Și am intrat din prima. De prin anul al II-lea, am inceput sa colind tara-n lung si-n lat, pe la diverse festivaluri-concurs. Atunci s-a produs acel CLICK … si am realizat ca acesta va fi drumul meu : MUZICA.
Marina Almăsan : – Numeste câteva repere are carierei tale muzicale . Altfel spus, lucruri care nu se pot uita.
Mihai Trăistariu : – In facultate am inceput serios sa cant. Prima aparitie pe scena : Iasi 1995. La Casa STUDENTILOR. In 1998 castigam Festivalul Mamaia. Acolo m-a remarcat Costi Ionita, inca de la repetitii. Am format, impreuna cu Dorin, trupa Valahia. De aici, mi-am luat zborul. Din 1999 … au urmat hituri peste hituri, concerte peste concerte, aparitii tv etc. Am spart trupa in 2004. Voiam sa nu depinda de nimeni si nimic cariera mea. Am reusit in 2005 cu piesa CAT DE FRUMOASA ESTI.
2005 : MARELE PREMIU al festivalului National al Cantecului de Dragoste si Premiul Presei. Apoi Premiul I la SLAGARE, la Festivalul de la MAMAIA.
2006 a venit cu Eurovision-l iar TORNERO mi-a schimbat viata. 33 de tari au difuzat in acel an la radio piesa TORNERO.
Marina Almăsan : – Mă bucur că ai evocat numele unui alt “copil al meu” – “Festivalul National al Cântecului de Dragoste”. Si mă bucur că, iată, indirect, fac parte din reperele vieții tale. Dar să revenim la momentul cel mai important : participarea la Eurovision. Cum explici succesul tău, la această dificilă competiție muzicală?
Mihai Trăistariu : – Inexplicabil ! 😁 Glumesc ! Cred, pe undeva, că la Eurovision trebuie
sa vii pe scena cu ceva nou, nefacut. Iar eu … am venit cu …. octavele. Nici un barbat, pana la acea ora, nu indraznise sa ” triluiasca ” 5 octave, pe scena Eurovision. Plus … piesa TORNERO care e foarte usor de fredonat si e foarte dansanta. Am avut un noroc chior in acel an. 🙂 Sper sa-l repet intr-o zi !
Marina Almășan : – …Lucru pe care ți-l doresc din toată inima! De la acel Eurovision ai mai făcut câteva încercări de a ajunge in finala europeană. N-a fost să fie. De ce, oare?
Mihai Trăistariu : – E din ce in ce mai greu. Pana si sound-ul e schimbat. Iar Eurovision-ul … s-a ” ciudatit ” si el. Castigatorii sunt … personaje inedite. Nu mai primeaza vocea, creatia. TREBUIE sa vii cu ceva socant la pachet. Finala romaneasca are si ea minusurile ei. Dar … pentru ca sunt un tip ambitios … o sa-i dau eu de capat. Trebuie doar sa nu ma las ! 😊
Marina Almășan : – Cum comentezi prăbușirea repetată a României la ultimele două ediții? E vorba, oare, numai de acel vot geopolitic? La tine, la Luminița Anghel, la Paula și Ovi, el nu o fi funcționat, oare?
Marina Almășan : – In ultimii ani, Romania a avut pur si simplu ghinion. Artistii 
desemnati sa ne reprezinte nu sunt slabi. Dimpotriva. Insa, cred ca piesele trimise nu au acel … wow. Si mai cred ca show-ul Romaniei ar trebui facut mai spectaculos. Venim cu lucruri subtiri, moi, neinteresante, fade, sterse. La Eurovision, ca sa culegi voturi … trebuie sa iei ochii ! Aici gresim noi, Romania !
Marina Almășan : – Arată-le tu lor, la ediția viitoare! Spune-mi, Mihai, se poate trăi, din muzică, in România?
Mihai Trăistariu : – Sigur. Sunt artisti de la noi care au situatii materiale bune si foarte bune. Insa … ca sa poti spune asta, credinta mea e ca trebuie sa ai si putina stofa de afacerist, sa-ti investesti cu cap banii castigati din muzica. Pentru ca … showbiz-ul te arunca la gunoi la un moment dat. Daca nu stii sa te reinventezi, sa ramai in atentia publicului … dispari aproape complet si … atunci chiar nu poti supravietui doar cantand.
Marina Almășan : – Ai devenit, de multe ori în ultima vreme, subiect al tabloidelor, cu diverse articole care nu au nicio legătură cu cariera ta muzicală. Ți-ai dorit publicitate cu orice preț?
Mihai Trăistariu : – Da. Prin 2013 am intrat in panica. Un tatic … pe strada isi indemna copilul sa faca poze cu mine. Si ii tot explica cine sunt : ” e domnul Traistariu, tati. Ai auzit de el? E cantaret”
Si copilul urla si plangea că nu vrea poza, că nu stie cine sunt. 😁 Iar eu … puteam sa jur, pe atunci, ca ma stie orice persoana din Romania, chiar si copiii de 7-8 ani! Insa … se pare că nu era asa … Noua generatie … daca nu te aude la radio sau nu te vede la tv … n-are de unde sa te stie …
Acela a fost momentul ( si nu glumesc ! ) cand am realizat că … un artist se poate stinge in cativa ani, dacă nu face ceva iesit din comun, ca sa revină in atentia lumii.
Si-atunci … am intrat intr-o depresie … A durat 1-2 ani. 
In 2015 … cautam solutii sa revin in atentia publicului. Intr-o zi, am avut o ” revelatie „😁 Eram in masina cu managera mea, in drum spre Chisinau. Aveam concert. Cu o seara inainte imi facusem o poza dupa dush, in hotel. Eram doar in boxeri. O intreb pe manageră : ” Ce crezi ca s-ar intampla daca pun poza asta pe Facebook ? ” …
Si … uite asa … cu ochii inchisi … am postat-o.
Am sters-o apoi, dupa doar 2 minute. Mi-era rusine. Am o scoala de muzica in Constanta, am elevi de 5-6 ani … Mi-era groaza de ce-ar putea spune parintii lor.
Si-atunci am sters-o.
Totusi … era prea tarziu. Aparuse deja in presa. In doar … câteva minute. Oamenii au fost socati … Pentru că Mihai Traistariu fusese perceput ca un artist extrem de cuminte, chiar timid, la locul lui si cu voce mare. Asa ca … lumea era de-a dreptul bulversata. Si totusi … a functionat ! 😁
Toate emisiunile au reinceput sa ma invite. Sa le povestesc … ce si cum … Si, uite-asa, cantam si cate-o piesa la finalul emisiunii. Abia atunci am realizat ce-nseamna PUTEREA RECLAMEI NEGATIVE. N-as fi vrut s-o traiesc … dar iata ca s-a-ntamplat! Dupa doar 2 saptamani m-a sunat o firma de UNDERWEAR si mi-a propus suma de 10.000 de euro si un contract pe 3 luni, plus 23 de perechi de boxeri, pe care sa-i postez … cum vreau … cand vreau.
A fost o nebunie. Dar deja … tam-tam-ul se facuse. Nu mai era o surpriza pentru nimeni. Am acceptat, fără să clipesc !
Asa ca … am tinut-o langa … asa … vreo 3 luni … cu poze in chiloti … 😁 Iata, asadar, că facem in viata artistică niste compromisuri … numai ca să ramanem in atentia publicului !
In sufletul meu … era mai mare FRICA DE A DISPAREA DE TOT DIN SHOWBIZ decat FRICA DE CE VA SPUNE LUMEA CĂ AM POZAT IN BOXERI !
Marina Almășan : – Wow! Ce destăinuire! Ce strategie! …Ce te-a deranjat cel mai mult, din ceea ce s-a scris despre tine?
Mihai Trăistariu : – S-au scris si bune si rele. Azi le privesc pe toate la modul pozitiv. 
TOT ce se scrie despre tine contribuie cumva la consolidarea numelui tau, e bine. Brand-ul se formeaza greu. Dureaza ani de zile. Când lumea aude de tine mereu … indiferent ce anume … cota ta creste, iar numele tau le ramane intiparit pe viata.
Marina Almășan : – Ce ai vrea să afle publicul despre Mihai Trăistariu, cel de azi?
Mihai Trăistariu : – Sunt un baiat bun, linistit, calm. Am 8 pisici. Proaspat despartit, dupa o relatie de 2 ani. Iubesc animalele. Am o asociatie de protectie a animalelor, in Constanta. Am o scoala de muzica, tot la Constanta. Organizez, in tara, 5 festivaluri-concurs de talente, pe an. Citesc 10 – 15 carti pe luna. Stau mult in casa, in liniste. Nu raspund la telefon aproape deloc. Imi plac locurile calduroase, rustice, exotice.
Marina Almășan : – Sincer…o imagine pe care nu mi-aș fi imaginat-o…Hai să vorbim și despre planurile tale de viitor!
Mihai Trăistariu : – Muzica merge de la sine. Deci nu-mi fac planuri. Doar Euroviosion-ul ramane o preocupare extrema. CHIAR VREAU SA-L CASTIG INTR-O ZI. PE ALA MARE. 😁
Am 8 apartamente in Mamaia, la malul marii … pe care le inchiriez. Proprietate personala. Predau canto cu mare placere elevilor mei. Vara concertez si in cate 4-5 locuri pe zi, pe la terasele de pe litoral.
Am multe planuri. Toate vor fi infaptuite la timpul lor …
Marina Almășan : – …și o întrebare care, la un moment dat, devenise clișeu, în Romania : “Dar cu dragostea cum stai”? 😁
Mihai Trăistariu : – Stau bine. Cand am o relatie, sunt extrem de cuminte. Cand sunt singur … sunt si mai cuminte. 🙂
Acum sunt singur. Dar sunt fericit si singur. Uneori chiar imi trebuie pauze din-astea. Am multe pe cap si … nu ma pot ocupa ca lumea cand sunt incordat intr-o relatie. Ajung sa cred ca oamenii, dupa ce divorteaza, sunt mai fericiti. Am zeci de prieteni care-mi spun asta !!! 😁
Marina Almășan : – Hm..N-aș vrea să transmitem astfel de semnale, în revista noastră! Hai să depășim subiectul. Uite, pentru cei care te cunosc prea puțin, răspunde-mi fulger la niște întrebări : 1) ce anume te face fericit?
Mihai Trăistariu : – SUCCESUL. 
Marina Almășan : – dacă ai putea să schimbi ceva, la cei din jur, ce anume ai schimba?
Mihai Trăistariu : – RAUTATEA
Marina Almășan : – Care sunt calitățile unei persoane “de 10”, fie ea femeie sau bărbat?
Mihai Trăistariu : – BUNATATE, BLANDETE, INTELIGENTA PRACTICA, CURATENIE SUFLETEASCA, SERIOIZITATE, OPTIMISM, DORINTA DE A REUSI IN VIATA.
Marina Almăsan : – În final, te rog să ne tramsmiți o urare pentru cititoarele noastre și, eventual, o dedicație muzicală
Mihai Trăistariu : – Sa ne auzim si sa ne citim si peste 1000 de ani ! Iată și dedicația muzicală :
https://www.youtube.com/watch?v=vvOTLtTG5G0
Comentează