Bombănelile Marinei Editoriale

Guvernanții. Circumstanțe atenuante

   

    Eu nu cred că guvernanții nostri NU VOR. Eu cred că, pur și simplu, ei NU POT. Că le e rușine să-și recunoască neputința și atunci se tot căznesc  “să poată”, …dar n-au “cu cine” și nici “cu ce” ( iar aici nu mă refer neapărat la bani, ci la materia cenușie!) 

   Eu refuz să cred că cineva de la butoanele țării, și-ar putea dori, conștient și din adâncul sufletului, ca românilor să le fie rău. Ca țara  să se ducă de râpă. Ca pensionarii să-și sfârșească viețile în sărăcie, boli și dispreț general. Eu nu cred că există acolo, “sus”, cineva care-și freacă mainile bucuros, văzând că țara e “varză”, că în spitale se moare pe capete, că românii sărăcesc de la o zi la alta, că drumurile patriei sunt de belea și că , da, folosindu-le chiar pe ele, copiii noștri rulează spre alte țări, de multe ori pentru totdeauna. Refuz să cred că lucrurile acestea și le-ar putea dori cineva de la Putere, în mod conștient. Poate doar cineva care nu este în deplinătatea facultăților mintale. 

Da, admit că pentru tine, guvernantule, odată ajuns SUS, prima grijă ( că doar ești și tu om, nu-i așa?) devine aceea de a-ți fi ție bine, alor tai și celor cărora le ești obligat într-un fel sau altul. Să zicem că admit asta, din start. Nu cred că există oameni ( poate doar cu excepția tatălui meu!) care, odată ajunși într-o poziție anume, să se dedice sută la sută cauzei și semenilor, refuzând orice avantaj personal derivat de aici. 

Dar nu cred că asta exclude, guvernantule dragă, preocuparea pentru binele celorlalți. Eu  mă încăpățânez să cred, în tâmpa mea naivitate, că în paralel cu binele personal, fiecare conducător își dorește în egală măsură binele țării sale, binele oamenilor dintr-însa. Nu credeți la fel? Oare greșesc? … Chiar și numai pentru a fi liniștiți, cocoțați acolo, în hamacul puterii și sorbind din cocktailul celebrității si al bunăstării personale, sunt sigură că toti cei de SUS își doresc  ca JOS treburile să meargă bine. Cine si-ar putea dori balamuc în subordinea sa? 

Repet : eu refuz să cred că guvernanții noștri NU VOR să le fie bine românilor. Cred doar că ei…atâta POT. Odată pentru că ACOLO nu ajung cei care trebuie : cei care ȘTIU și care POT. Care au DEMONSTRAT că POT, acolo unde au funcționat înainte : într-o firmă, într-o universitate, într-un cabinet de avocatură sau pe câmp. Și mai cred că nu ajung, din păcate,  acolo, în funcțiile cele mai importante, acei inși într-atât de curajoși, încât să se opună cu vehemență “binevoitorilor” din afara țării, pe care chiar îi doare-n cot de binele românilor.

Cu riscul de a vă scoate din pepeni, eu chiar cred că toată aceasta chinuială generală a conducătorilor noștri – aceea de a face bine pentru România – este reală. Doar că nu se chinuie, din păcate,  cei care trebuie… În clasă, tin minte, aveam niste colegi buni, ‘da tare tâmpiți. Ei, săracii, se chiuiau să facă față : toceau, învățau “pe dinafară”, nereușind altfel, că nu-i ducea capul. Uneori le ieșea : luau câte o notă de trecere și mergeau mai departe, însă la fel de chinuit. Dar în rest, degeaba erau buni la suflet și plini de bunăvoință : eșecul se ținea scai de ei. Așa și cu guvernanții ( poate că e greșit să fac generalizări, dar de dragul pamfletului, se admite) : ei vor, cu siguranță, să facă bine, oamenii să-i iubească și să-i țină minte multă vreme pentru faptele lor bune, doar că…NU POT mai mult! Pentru ca NU STIU. NU SE PRICEP. Pentru că astea le sunt limitele. Pentru că , dintre ei, cei mai mulți ocupă funcții pentru care nu se califică; pentru că au ajuns acolo dintr-o greșeală și, mai mult,  odată ajunsi în funcții și-au luat în subordine oameni asemeni lor ; cine ar vrea să aibă un subaltern mai deștept decât el și care, la prima adiere, să-i ia locul? 

       Prin urmare, deși deciziile lor îmi ating, de decenii bune, părinții, copiii, colegii, prietenii si pe mine însămi, deși ne tulbură tuturor viețile și ne așează mereu câte un nor deasupra capului, eu îi privesc pe guvernanții nostri cu îngăduința celui care se încăpățânează să creadă că, în esența lor,  “toți oamenii sunt buni”. Doar că aceștia…atâta pot! 

…Am scris aceste rânduri de pamflet numai și numai pentru că este an electoral. Și că de noi depind cei care ajung la butoane. Cel puțin teoretic…

 Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SUPERCAMPANIA FRUMUSEȚII  

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate