Mi s-a spus atât de des că în viață nu le poți avea pe toate, încât, la un moment dat, ajunsesem să și cred. Eram convinsă că dacă investești într-o carieră de succes, trebuie să abdici de la speranța că te vei cuibări cândva într-o familie frumoasă și că, dacă decizi să fii fericită între pereții casei tale, înseamnă că ai renunțat la gândul că vei aduce schimbare sau valoare în lume.
Într-adevăr, e nepermis de greu atunci când vrei să le faci pe toate de unul singur. Când iei doar pe umerii tăi răspunderea întregului univers, ajungi să te simți ca un jongleur care învârte zece farfurii înfipte în câte un vârf de nuia. Nicio farfurie nu trebuie să cadă pe jos, fiindcă s-ar sparge, iar cioburile te-ar tăia până la sânge. Așa că alergi ca nebunul între nuiele, cu sudoarea alunecând pe frunte, întrebându-te când, totuși, o să se facă bucăți prima tipsie, prima speranță, prima iubire, prima nălucire, prima nebunie. Citește mai departe…
Comentează