Călătorii Timp liber

Episodul 1 : Prin Sorrento, copleșit de emoții

Salutaree! Sper ca va era dor de mine (daca nu va era, nu-i problema, deoarece, se știe, pofta vine mancand! ), sunt tot eu, Horia, adolescentul vostru preferat,  iar astazi va invit sa luati parte alături de mine mine la o noua aventura marca “Femei de 10.ro”  chiar in inima Italiei, si anume in Sud, în orasul Napoli si in imprejurimile sale, ca o invitație pentru vacanțele voastre viitoare! 

Prima noastra oprire va fi in oraselul Sorrento, o mica asezare din peninsula Sorrentine, chiar vis-a-vis de golful napoletan. Aici insa, n-am mai avut prilejul sa locuiesc intr-un resort de pe malul marii, unde sa beneficiez de ospitalitatea calda a egiptenilor. A nu se înțelege că o duc mai rău! Sunt cazat intr-o casuta pitoreasca din varful unui deal, de la balconul careia, atunci cand trag aer in piept, sunt lasat… fara el, de catre privelistea pe care o am in fata: intreg Sorrento-ul imi este la picioare, iar pe cealalta parte a golfului rasare, semet, ca un soldat roman, vulcanul Vezuviu, cel ce a facut din Orasul Pompeii unul dintre cele mai de seama obiective turistice din intreaga Italie.

Prima dimineata in Sorrento m-a gasit in centrul oraselului, fara un plan in minte, insa cu energie cat cuprinde! Noroc ca am stiut la cine sa apelez, si anume la Viky,  dragul meu văr care ma “teroriza”- în calitate de “var mai mare” –  atunci cand eu eram mai mic și nu eram  inca in stare sa-l iau peste picior. Viky a locuit timp de un an in Napoli si mi-a servit ca un soi de ghid “la distantă”,  pe tot parcursul sederii mele aici.
El m-a sfatuit sa ma indrept catre Bagni della Reggina Giovana, un golfulet stancos de la marginea Sorrento-ului unde, m-am putut scalda, in liniste, in apa extrem de sarata a Marii Tireniene,  inconjurat fiind numai de stanci si copaci… si de alti cativa turisti. Farmecul adevarat este insa conferit de istoria locului. Bagnia della Reggina Giovanna este situl unei antice “Villa” romane, ce dateaza inca din secolul I, intainea erei noastre. Singurele ramasite proeminente se pot gasi doar sub apa si, va spun sincer, cand le-am vazut pentru prima data, m-am simtit ca si cand as fi descoperit Atlantida!


Pe drum catre acest artefact al naturii, am avut ocazia de a strabate o buna parte din oras si de a ma “dizolva” printre localnici, care, pe care cu greu i-am putut dibui din pricina multitudinii de turisti, veniti din toata lumea. Va las mai jos si cateva instantanee cu frumusetea oraselului care imi va fi casa pentru urmatoarele două nopti.



 

Aceasta a fost, pe scurt, prima mea zi in “regatul pizzei”. Va promit, totusi, ca urmatoarele episoade vor fi mult mai consistente, deoarece urmele oboselii cauzate de drum  vor fi complet disparute….Oboseală care m-a facut astazi sa atipesc, pret de o jumatate de ora, pe banca unui parc, insa nu vreau sa vorbesc despre asta 😜. 

P.S. Și-apoi cum sa nu te simti Regele Lumii,  cand ajungi noaptea acasa si ai in fata ochilor o astfel de panorama?

Sponsori : ..părinții! 😉

Publicitate