Dacă ești în vacanță, ai sentimentul că trebuie obligatoriu ca aceasta să rimeze cu : plaja, valurile, piscina, peisajele montane, lâncezitul pe o terasă oacheșă, în fața unei beri, fie ea și Carlsberg! Ei bine, nu! Mulți dintre cititorii noștri iși investesc vacanțele nu numai în a se odihni ( cunoașteți expresia aceea: “dolce farniente”! ) ci și în a-și îmbogăți mintea și sufletul. Ne dorim cu toții o cultură generală bogată; dar ce este ea, cultura generală și cum și din ce se făureste? Faimosul matematician român Grigore Moisil o definea șmecher ca fiind “ceea ce ți-a rămas, după ce… ai uitat restul”!
…asta dacă acel “rest” chiar a existat, ca să ai ce uita! Căci de unde nu e, ..nici Dumnezeu nu cere! Și cum memoria noastră se află într-o continuă luptă cu uitarea, noi nu avem decât datoria să o fabricăm pe prima și să o întărim pe a doua. Iar pentru a “produce” cultură generală, trebuie să citim , să ne informăm și …să experimentăm cât mai multe , pe propria piele, vacanțele fiind ideale pentru asta!
Odată ajunși în Copenhaga, veți avea parte de destule provocări “soft”, de vacanță. Dincolo de lecturile ușoare, pe care le puteți strecura prin diverse momente de relache, vă puteți plimba cu vaporașul pe canale, puteți rula cu bicicletele pe străzi, puteți face concurs de răcnete în Montagne Russe-ul din Parcul Tivoli sau vă puteți da chiar și cu schiurile, pe celebrul Copenhill – o adevărată “uzină”, prin care danezii recirculă gunoiul și designul căreia cuprinde și o pârtie de schi, atât de inedită în țara fără munți, care este Danemarca. Sub terenurile de schi de 9000 mp pe care oamenii alunecă ușor pe zăpadă artificială, furnalele și turbinele transformă anual 440.000 de tone de deșeuri, în suficientă energie curată pentru a furniza electricitate și încălzire pentru 150.000 de case.
Dar nu despre asta e vorba. Ci despre faptul că, dincolo de toate aceste îndeletniciri specifice unei vacanțe “light”, de relaxare, turiștii înclinați spre “a ști” și “a afla” , găsesc la Copenhaga nenumărate provocări de top, bine promovate de agențiile de turism. Iar dacă sunteți cât de cât pasionați de artă, atunci locul vostru este la SMK!
Acronimul SMK – prescurtare de la “Statens Museum for Kunst” – desemnează Muzeul National de Artă al Danemarcei , unul din obiectivele No.1 ale Capitalei daneze. Și dacă tot am glossat, într-un capitol anterior, pe tema Recordurilor Guinness, atunci aflați că muzeul despre care vă voi povesti astăzi, deține și el un record. Local. Este cel mai mare muzeu de artă din Danemarca. Nu ne întrebați câți kilometri am parcurs, odată intrate în el, ci doar cât timp. Câteva ore bune, și asta în condițiile în care agenda atât de încărcată a călătoriei noastre a restricționat mult pofta de a zăbovi, la acest prețios rendez-vous cu arta.
Clădirea Muzeului este atât de impunătoare, încât, pentru a o cuprinde toată în fotografia “de exterior”, a trebuit să ne poziționam hăt-departe de fațada sa! Pentru curioși, prețul unui bilet este de 120 coroane daneze – aprox.75 lei, care însă îți asigură accesul la cele mai mari valori ale artei daneze și internationale. Să nu vi se pară scump! Prețul unei pizza, bunăoară, este spre 2000 de Euro! Și îndrăznesc să spun că este mai tentantă o întâlnire cu Picasso, decât cele câteva sute de calorii inglobate într-un rotocol de pizza!
Cei care semnează proiectul spectaculosului edificiu s-au numit Vilhelm Dahlerup și Gew Moller, cei care, la finele secolului al XVIII-lea , apucandu-se de treabă, au tras cu ochiul la stilul neorenascentist italian. A rezultat această minunăție!
Pătrundem în ea și dupâ ce ne legitimăm c jurnaliste, ni se atașează în piept un …semn distinctiv : o bulină colorată de hârtie! 😁 Mândre că am fost decorate, ne incepem periplul, la început ușor induse în eroare de o expoziție temporară ușor ciudată – “Double Soul” ( suflet pereche?) a artistei sud-coreene Haegue Yang. Așa o fi tot muzeul?!? Nu, n-are cum – ne încurajăm și, într-adevăr, intrând mai adanc în el, îi descoperim frumusețea reclamată în ghidurile turistice…
La început, Muzeul a adunat într-însul colecțiile regale datând din Danemarca dirijată de de Regele Frederick al IV-lea ( ne aflăm așadar la jumătatea secolului al XVIII-lea) . Sfătuit de Morell, ambițiosul rege a început o campanie de achiziții la scară largă, a unor opere de artă – în special a picturilor italiene, germane și olandeze – pentru a demonstra lumii întregi că , iată, colecția sa de opere de artă, nu este cu nimic mai prejos decât cele cu care se lăudau pe atunci monarhii si alți conducători europeni.
Ani destui au trecut de atunci, dar nici colecțiile Muzeului nu au stat pe loc, extinzandu-se în nenumărate alte direcții. Începand cu secolul al XIX-lea, ele au început să bage mai mult în seamă arta daneză. O însemnată colecție , denumită “Epoca de Aur Daneză” ( perioadă ce a înflorit în cadrul Academiei Regale Daneze de Arte) poate fi vizitată astăzi, la SMK.
Bifând-o, edilii Muzeului danez nu s-au oprit însă nici aici. Colecția acestuia s-a extins nebănuit : nenumărate donații i-au înobilat spațioasele săli și nesfârșitele ziduri. Una dintre cele mai spectaculoase donații, bunăoară, a fost marcată în anul 1928, cand inginerul Johannes Rump a făcut un gest de mărinimie și s-a despărțit de colecția sa de picturi franceze din secolul al XIX-lea, donând-o Muzeului. Noilor achiziții li s-au adăugat , in plus, așa-numitele “împrumuturi pe termen lung”.
Devenit la un moment dat neîncăpător, Muzeul și-a deschis, în 1998, o noua aripă expozițională. Astăzi, statisticile muzeului precizează cifre impresionante : peste 9000 de piese de pictură și scuptură, peste 300.000 de lucrări pe hârtie și o galerie. Colecțiile de pictură și sculptură se întind din secolul al XII-lea până în prezent, cu lucrări ale unor artiști uriași. “- Elena, ce fericite vremuri, cele în care femeile rotunjoare erau în trend!” – exclam, în fața unui perete acoperit de tablourile lui Rubens. Undeva dau de spiritul lui El Greco, iată și câteva picturi semnate Rembrandt. “- Sunt chiar originalele?” – întreb un paznic tinerel și blonziu, care survolează cu privirea sa albastră tăcerea privitorilor. “Nu știu, este prima mea zi aici! – se scuză el, după care dispare într-o sală alăturată. În timp ce descifrez alte semnături, precum Mantegna, Titian, Tintoretto, Jordaens, Frans Nals, Bloemaert, Gysbrecht, etc, tânărul revine triumfător și “updatat” : “- Da, toate sunt originale!”. De fapt, nici nu mă îndoiam, dar am vrut să-mi confirm că emoția întâlnirii cu pânzele pe care , cândva, a alunecat atât de măiastru penelul unor artiști uriași, este justificată…
SMK se laudă și cu o bogată Colecție modernă. Vă era dor de Picasso? Îl găsiți aici! La fel și pe Braque, Modigliani și alți monștri sacri ai artei, de care , poate, v-ați ciocnit la școală sau în lecturile particulare. Una dintre cele mai spectaculoase colecții Matisse din lume se află și ea aici, în Muzeul National de Artă al Danemarcei. Am admirat-o și fotografiat-o cu mare satisfacție. De fapt, într-o paranteză o să-mi mărturisesc încântarea pe care am încercat-o și o încerc repetat, în marile muzee de artă ale lumii și care cred că îi este proprie fiecăruia dintre noi : atunci cand, pe etichetele unora din tablourile unei vestite Galerii , descopăr nume celebre ale unor pictori pe care istoria i-a păstrat în prima linie a artei universale.
Nici cei autohtoni nu se lasă mai prejos. Danezii sunt mândri să-i intâlnească , în sălile spațioase ale Muzeului, pe ai lor Laurits Andersen Ring, Christoffer Silhelm Eckersberg, Oluf Host Edward Weihe, Olaf Rude, Haral Giersing și Jens Birkemose , precum și pe sculptorul danez Carl Bonnesen.
Muzeul este structurat foarte “matematic” : nu te poți rătăci, chiar dacă ești un “habarnamist” în ale artei : secțiunile SMK sunt delimitate clar, iar la intrarea în fiecare astfel de “teritoriu artistic”, cu litere de-o șchioapă, zidurile vorbesc : Arta europeană , ce acoperă o perioadă istorică de 500 de ani ( 1300–1800) , răspandiți pe 13 camere, fiind cea mai veche colecție de artă din Danemarca, apoi Arta daneză și nordică ( aparținand intervalului 1750-1900 și prezentând arta scandinavă de la începuturile picturii daneze până la “Epoca de Aur” ( brrr! Ce amintiri sinistre mi-a trezit această sintagmă!) și care totalizează 400 de lucrări, răspândite pe 24 de galerii și, respectiv, Colecția modernă de Artă Franceză, donată cum spuneam mai sus, de vestitul colecționar Johannes Rump.
Ultimul teritoriu “cucerit” este denumit “New Danish Art”… Tresar, când aud de New Art ; tocmai vizitaserăm cu o zi în urmă “Copenhagen Contemporary” și mărturisesc că mi-a ajuns! Dar, asta e, nu ne dăm bătute! Parcurgem cu stoicism continentul imaginației fără limite.
Imi fac câteva cruci, cu limba, in cerul gurii, apoi mă amuz cand constat că o anume “operă de artă “ ne trezește amândurora aceeași reacție : “Asta parcă e magazia de decoruri a TVR, vesnica si ponosita noastră colecție de scaune, din care scenografa Roxana Lungoci se tot căznește să aleagă ceva mai acătării, pentru edițiile noastre speciale! “ Nu e voie să râzi, într-un muzeu de artă, așa că ne înghițim hohotele și , bifand ultimele “challenge”-uri ale artiștilor danezi contemporani ( deloc diferiți de confrații lor de prin întreaga lume!), concluzionăm ca Planeta se duce de râpă. Totuși, pentru a nu strica impresia generala a Muzeului – care este fabulos! – îl părăsim entuziasmate ( o spun fără nicio undă de snobism, vă asigur! ) contribuind, cu bulinele de hârtie desprinse din piept, la opera de artă impresionistă de la intrare, “semnată” de toți ceilalți vizitatori ai ultimei săptămâni.
O pornim la drum prin oraș, ghidate de busola Elenei. Ce curios! După această infuzie de artă și în virtutea unei nostime inerții, am început să remarcăm , în drumul nostru, doar fațade de clădire pictate! 😁… E-adevărat, pictate de niste pictori anonimi, care mă tem că nu vor avea niciodata șansa să-și vadă lucrările expuse la SMK! 😁
Comentează