Probabil v-ati obișnuit deja cu faptul că editorialele mele colecteaza într-însele multă experiență din propria viață. Nu, eu nu am fost nicidecum perfectă, așa cum destule dive se căznesc să imprastie în jur imaginea lor artificială, fără pată, frizând perfectiunea. Eu mi-am asumat mereu greselile, le-am căutat NU motivatii, ci explicatii, am fost de parere că, daca Dumnezeu mi-a dat această meserie cu atâta expunere publică, atunci chiar trebuie sa încerc să le fiu de folos oamenilor, nu doar să behăi frumos în microfon, ambalată “ca la carte” și colorată asiduu de specialistii în make-up.
Și cum le poți fi de folos semenilor tăi? “Cu bani!” nu se pune problema! Abia îmi ajung mie sa trăiesc decent. Atunci …cu o mână de ajutor sau măcar un sfat bun, izvorât din propria experiență de viață, nu din cărți.
Îi aud pe multi că s-au săturat de singuratate si s-au decis “să facă pasul”. Unii, cu disperare, alții – cu resemnare, unii – cu bucurie, alții – cu sentimentul unui kamikadze, care stie bine în ce se bagă, dar..se bagă.
Singuratatea , da, o fi având ea si farmecul sau, dar uneori devine o povară greu de dus. Anii amplifica sentimentul, iar bolile si întâmplările mai puțin faste ale vietii îi dau si mai multă greutate. Singurătatea poate fi, o vreme, binefacere, bunaoară atunci cand urmează unui calvar în doi, dar poate fi la fel de bine un blestem, pentru cei deschisi, generosi, setați pe a împărți viata cu cineva drag.
Să zicem că, din varii motive, chiar și cel mai singuratic, independent sau aventurier om ( bărbat sau femeie) ajunge la concluzia că singurătatea nu mai reprezinta o idee prea bună. Și se focusează pe a-și găsi perechea alături de care sa privească spre acelasi asfințit.
Dacă e decis să o facă doar formal, nimic mai simplu! Orice sac îsi are petecul si orice om singur, sigur va găsi ( sau îi va fi recomandat) un alt om singur, cu care să-și unească singurătatea. Ce rezulta din doua singurătați unite? Un culpu, o familie sau…o singurătate și mai mare, numită “în doi”. De multe ori mult mai greu de dus. Demersul meu nu este deloc menit să descurajeze ( pe principiul “Almășanca s-a văzut cu sacii-n căruță și nu-i mai pasă de singurățătile celorlalți!) , ci doar să atenționeze.
Cei care aleg să renunte la singurătate trebuie să fie mai intâi convinsi că știu nu numai sa primească ( e tendinta noastră firească, aceea de a ne bucura, atunci când primim ceva, de la cineva!) , ci să si dăruiască. În pragul unei astfel de decizii, oamenii trebuie să știe că , de multe ori, vor trebui să renunțe la confortul avut dinainte ( există și o nostalgie a singurătății pierdute, pentru că majoritatea oamenilor au tendinta sa păstreze doar amintirile frumoase ale unei etape, condamnându-le la uitare pe cele atât de chinuitoare cândva..) , pentru a-i procura celuilalt bucuria pe care acesta si-o dorește. Să știe că, atunci când nu mai ești singur, nici nu mai poți lua decizii de capul tă, ci trebuie sa ții mereu cont de celalalt. Iar dacă, Doamne ajuta, celălalt a fost ales cu iubire, nu doar cu disperare, atunci el va trebui mereu așezat pe primul loc. Înainte de tine, inainte de ceea ce-ți place ție, inainte de ceea ce-ți doresti tu. Stai linistit, la fel va face si el, de te iubeste. Cumva, lucrurile se compenseaza si , în final , amândoi vor fi fericiți.
Și mai e ceva : dacă singuratatea, dublată de iubire, îți asează sufletul lângă un altul – pe care nu trebuie să-l vezi niciodată altfel decât cel “pereche” – va trebui să-ți accepți partenerul așa cum este : cu bunele și relele sale. Să-i faci vânt păguboasei strategii “Las’ că-l fac eu sa fie cum vreau eu! “. Îți place omul, cu bunele și relele sale? Consideră-te fericit ! Nici tu nu ești perfect si ce-ar fi ca și celalalt să-și frece palmele pe ascuns, propunându-și sa te transforme în plastilina sa, pentru a te modela apoi după pofta inimii, după trendurile vremii sau capriciile vârstei?
Orice încercare de schimbare a celuilalt va provoca, in final, disconfort – ție, suferintă – celuilalt. Obisnuința este a doua natură a omului – încearca să-l scoți pe om din ea si…e ca si cum ai trage scaunul de sub condamnatul la streang.
Dacă te-ai decis să nu mai fii singur, obișnuieste-te nu doar să accepti, ci si să faci mici schimbări : să treci , de dragul celuilalt, pe partea cealaltă a patului, renunțand la jumătatea unde iti veneau visele cele mai frumoase, sa renunți, poate, la somnul de după-amiaza, să-ți schimbi, poate, obiceiurile culinare, să speli vase pentru doi si sa te reapuci de călcat cămăși bărbatești, să duci mașina iubitei la reparat si să orbecai prin supermarketuri, ținându-te de o listă, să vezi filme pe Netflix în loc să mergi la club sau să faci ciorbe, în loc să te duci cu fetele la Mall. La început poate părea dramatic. Dar este una din cheile vieții în doi, dupa care tânjeai până mai ieri…
Probabil mai sunt înca multe lucruri de care trebuie sa ții cont, atunci când vrei să scapi de singurătate însoțindu-te cu cineva. Scriind, îmi dau seama , cu fiecare cuvânt slobozit de tastatură, ca , de fapt, nici măcar nu sunt cel mai bun dascăl : “unirile” mele nu s-au întâmplat niciodata doar pentru a scăpa de singurătate.
Dar o concluzie mă simt în masură s-o dau, pentru că , dincolo de Dumnezeu, cred cu tărie in puterea dragostei : atunci când te hotăraști, în sfârsit, să-ți continui Drumul alaturi de cineva, regula de fier nu poate fi decat una : va trebui sa-l iubești pe celălalt, înainte de a te iubi pe tine. Restul…vine de la sine!
Rubrica oferită de FARMACIILE CATENA : Tensiometrul ASSISTA
Comentează