Mărturisesc că, deși îmi plac foarte mult oamenii care râd tot timpul, glumesc, se țin de șotii și nu-i vezi o clipă încruntați, când vine vorba de medici, lucrurile se schimba radical. Îmi place zâmbetul de pe chipul lor, mai cu seamă în momentele în care-ți dau o veste bună, însă prefer să-i văd sobri, reținuți, zgârciți în exuberanță, căci așa simt eu că rimează ei cel mai bine cu nobila misiune ce le-a fost încredințată pe pământ: aceea de a veghea la sănătatea Planetei.
Din acest punct de vedere, doctorița Dana Safta, orelist de renume, reputat chirurg și director medical al Spitalului Elias, mi-a mers de la început la inimă. O vezi zâmbind extrem de rar. Pare a fi tot timpul preocupată de ceea ce are de făcut. Și are de făcut mai tot timpul. O bănuiesc că, până și în somn, în visele sale, tot asta face: consultă, pune diagnostice, tratează, operează, participă la ședințe, conduce….
Mai întâi auzisem de domnia sa doar că ar fi un medic excelent și că este un mare iubitor al artelor, al teatrului, al slujitorilor săi, mulți dintre aceștia trecându-i prin mână și ca pacienți. Apoi, grație meseriei mele, am avut ocazia s-o și cunosc. Am găsit exact medicul acela, de care cu toții avem nevoie: serios, profund, excelent pregătit, cu o experiență…mare cât China, că tot abia m-am întors din ea!
Dana Safta face parte din acea categorie a medicilor, în cazul cărora verbul „a ieși la pensie” ar trebui eliminat din dicționare. Astfel de oameni nu au voie să iasă la pensie! Lumea sărăcește, dacă acești oameni își pun halatul alb în cui și se instalează în fotoliul de pensionari!
Sunt oameni pentru care ar trebui clădită o altă Românie, care să-i merite.
Mă bucur că astfel de medici rămân printre noi și nu pleacă aiurea, unde cu siguranță ar fi dus o viață mult mai îmbelșugată. Dar Dana Safta nu are nevoie de acest belșug. Pe ea bogată o fac zilele petrecute la spital, izbânzile medicale, familia frumoasă pe care o are și, cum spuneam, prietenia actorilor, în mijlocul cărora se simte ca acasă.
Am așteptat multe zile până ca eroina acestui interviu să găsească răgazul de a-mi răspunde la întrebări. Medicii sunt singura categorie care nu mă supără, atunci când mă tot amână: motivele lor sunt cu adevărat importante. E doar în joc sănătatea și chiar viața noastră, nu-i așa?
Vă propun, în cele ce urmează, să cunoașteți o femeie cu adevărat de 10!
Marina Almășan: – Am citit o mulțime de interviuri pe care le-ați acordat colegilor din presă. Foarte rar v-am văzut abordând alte subiecte decât medicina – care am constatat că este, cu adevărat, viața dvs – și teatrul – o pasiune se pare, la superlativ. Aproape că mi-e teamă să vă aduc în sfera noastră de interes. Dar sunteți, fără doar și poate, o Femeie de 10, așa că, până la urmă, orice ne spuneți, poate deveni o pildă pentru generațiile care vin, pentru femeile tinere care ne citesc. Așadar, o să vă întreb, din capul locului, de ce ați ales medicina? Chesiune de tradiție? Suna bine, în acele vremuri, să fii medic? Sau, pur si simplu, o pasiune din acei ani, când le făceați injecții păpușilor?
Dana Safta: – Meseria de medic mi-am dorit-o de când am conștientizat că exist.Nu a fost tradiție de familie. Nu știu să fi vrut altceva, poate mi-ar mai fi plăcut să fac peste medicina și studii de psihologie.
Marina Almășan: – Sunteți, fără îndoială, un medic foarte bun. Unul dintre aceia care, dacă ar alege să plece peste hotare, România ar sărăci. Ce anume diferențiază un medic bun de unul…să-i zicem, pur si simplu, medic?
Dana Safta: – Medic bun este acela care iubește oamenii, îi ascultă cu răbdare, se pune în pielea pacienților, deci are vocația acestei meserii, simt clinic pricepere și dorința naturală de a vindeca, corect , fără alte așteptări decât satisfacția rezolvării.
Marina Almășan : – Daca tot am deschis subiectul, am să vă rog să nuanțați: de ce un medic eminent ca dvs se luptă cu morile de vânt în România?
Dana Safta: – Nu sunt eminentă, sunt un medic normal ca foarte mulți alții.
Sunt o luptătoare și o mare sufletistă, dar nu am senzația că mă lupt cu morile de vint!
Am mari satisfacții și dezamăgiri, dar nu am disperat niciodată. Am marea capacitate de a merge mai departe, nu mă opintesc niciodată.
Marina Almășan: – Tocmai ați dat o definiție a oamenilor puternici. Care este mai mare povară a meseriei dvs?
Dana Safta: – Când nu pot face mai mult atunci când se poate, când mă confrunt cu lipsa dorinței celor cu care colaborez, când sesizez lipsa gândirii și a bunului simț.
Marina Almășan: – Nu știu de ce cred că nu sunt prea rare aceste situatii…. Medicul Dana Safta este dublat de managerul Dana Safta. Ce anume v-a propulsat în scaunul de șef?
Dana Safta: – Nu m-a propulsat nimeni niciodată. Am avut vocație de lider de mică, de la grădiniță.
Întotdeauna mi-am exprimat opinia cu curaj, am trăsături de organizator, initiațivă și multă putere de muncă.
Marina Almășan: – De fapt la asta mă și refeream! La calitățile care v-au propulsat! Oricum nu lăsați nicio umbră de îndoială, legată de vreo ascensiune bazată pe pile ! E greu să reziști, ca femeie, într-o lume dominată de bărbați?
Dana Safta: – Nu,exclus pentru mine. Nu m-a dominat niciodată așa
zisa forță și impunere a bărbaților! Suntem la fel de capabile și puternice ca și ei, nu m-am simțit niciodată mai prejos.
Marina Almășan: – Lor în schimb, nu cred că le-a fost ușor, în preajma dvs! ? Care credeți că sunt atu-urile noastre, ale femeilor?
Dana Safta: – Inteligența emoțională, spiritul de dăruire și sacrificiu,înțelepciunea, complianța .
Marina Almășan: – Și..ce anume ne trage în jos?
Dana Safta: – Gândul că trebuie să fim subordonate.
Marina Almășan: – Când am făcut cunoștință cu fiul dvs și mi-a
întins mâna un bărbat de 35 de ani, era să cad jos : când Dumnezeu ați apucat să-l faceți?
Dana Safta: – Toată lumea se miră când îl cunoaște, dar eu l-am născut la aproape 28 ani!
Drept este că prin statura și farmecul lui, dă senzația că nu aș putea avea un copil așa de mare!
Marina Almășan: – Să vă trăiască și să vă aducă bucuriile pe care le meritați! Vorbiți-ne un pic despre familia dvs!
Dana Safta: – Sunt o mamă mulțumită și mândră de fiul ei. Am un partener de viață f inteligent și puternic, alături de care trăiesc o viață frumoasă și liniștită.
Marina Almășan: – ..Asta când nu sunteți frămantată de problemele de la spital! S-a încetățenit ideea că nu poți face, cu succes, și carieră și viață de familie. Sunteți o excepție, sau există și neîmpliniri, la acest capitol?
Dana Safta: – Succesul cred că ține de noroc și disponibilități. Le poți face pe toate, nu la aceeași cotă, important este să existe plăcere și dorință. Nu pot vorbi de neîmpliniri, chiar și când au fost, au trecut repede, important cum le gestionezi.
Marina Almășan: – Dumneavoastră v-a reușit, se pare! Ați avut vreun model în viață? A fost bărbat sau femeie?
Dana Safta: – Desigur , multe modele. Chiar am avut în aprilie o conferinta laTNB, despre modelele mele în viață. Am trăit o viață plină , în care am avut multe exemple personale atât in formarea mea generala, dar și profesională.
Marina Almășan: – Din punctul dvs de vedere, ce înseamnă să fii o „femeie de 10”?
Dana Safta: – 10=perfect. Oare poți fi femeie perfectă în familie, în
meserie, în viața cotidiană?
Cred că important este să vrei sa faci totul pentru a fi mulțumită tu, ca femeie, după cum îți fixezi prioritățile în viață.
Marina Almășan: – Suntem amândouă la vârsta la care putem deja trage concluzii, referitoare la lucrurile care contează, cu adevărat, în viață. Care este varianta dvs de răspuns?
Dana Safta: – Să faci ce-ți place, să iubești, să te îngrijești de sănătatea ta și a celorlalti, să observi, să te sacrifici când e nevoie, să nu gândești că, dacă dăruiești, nu merită, sau, dacă te umilești, să nu-ți pară rău de ceea ce investești sufletește.
Marina Almășan – Nu știu dacă ați reușit să respectați aceste priorități sau nu, de aceea vă întreb: dacă ați putea să schimbați ceva, din ceea ce ați trăit deja, ce modificări ați opera? ( iată că nici aici nu scăpați de operații!?)
Dana Safta: – N-aș schimba nimic, aș fi la fel de implicată.
Marina Almășan: – Dar, oare, a meritat întotdeauna această implicare?….Numiți-mi o mare dezamăgire/ eșec , dar și ceea ce ați avut de învățat din ea/el.
Dana Safta: – Dezamăgire, doar când investesc prea multă încredere și am mai multe așteptări decât primesc. Mi-am impus de multe ori, dar nu am reușit să-mi schimb felul mult prea implicat pentru semeni.
Marina Almășan: – Norocul nostru că n-ați reușit! Cum este Dana Safta, după ce-și dă jos halatul alb?
Dana Safta: – Energică, cu program continuu de instrucție, de rezolvare a multor probleme și nevoi a celor ce o solicită continu. Odihnă activă, mult teatru, muzică clasică, sport, prieteni mulți, toate acestea îmi dau viață permanent și plăcere. Somn puțin, asta dintotdeauna, de când eram copil.
Marina Almășan: – Se și spune că un deștept doarme în 6 ore cât un prost în 10! Sunteți recunoscută ca fiind o femeie puternică. Vă întreb, totuși : ați plâns vreodată? Dacă da, îmi puteți dezvălui măcar una din situațiile care v-au făcut să lăcrimați?
Dana Safta: – Emoțiile plăcute , dar și cele neplăcute mă fac adesea să lăcrimez.
Sunt multe ocazii, când pacienții revin, după suferinte grele, și-ți mulțumesc pentru viața lor ; plâng apoi când îmi dispar cei dragi și foarte aproape de mine sau amintirile legate de ei, plâng când mă emoționează o interpretare artistică teatrala, muzicală, dar și tenisul prestat de Simona Halep.
Marina Almășan: – Da, chiar v-am văzut într-o fotografie împreună! Cred că este unul din oamenii care vă datorează dacă nu viața, măcar starea de bine! În general, ce vă bucură, ce vă întristează?
Dana Safta: – Am o mare plăcere să comunic cu oameni inteligenți și e mare bucurie când descopăr persoane speciale ce-mi înobilează mintea și sufletul. Mă bucură reușitele familiei mele, ale apropiaților mei, un spectacol bun, un loc nou pe care-l descopăr și mă atrage și multe altele.
Mă intristează prostia , lipsa de educație , delăsarea și nepăsarea.
Marina Almășan: – Destule motive de întristare… Am să punctez acum unul personal: v-am auzit spunând că intenționați să vă retrageți…Sper ca înțelepciunea celor din jur să nu vă lase s-o faceți. Totuși, am să vă întreb, ce mesaj ați dori să le adresați medicilor care vin în urma dvs?
Dana Safta: – A sosit momentul să mă retrag din sistemul public, am muncit mult, cu dăruire și convingere. Este timpul să trec în privat, unde am ambiții mari să dezvolt un departament în specialitatea mea. Vreau sa exist într-un sistem în care să nu-mi lipsească nimic din ceea ce îmi trebuie ca să profesez, iar pacienții să vină cu încrederea că și în România sunt servicii medicale asemeni celor de afară. Este mare păcat să ne pierdem valorile profesionale medicale, să ne consumăm resursele financiare pentru sănătate în afara țării, să nu mai avem încredere în sistemul sanitar românesc. Aștept și sper să trăiesc ziua în care meseria de medic va fi respectată.
Personal am renunțat să mai cred că se dorește a se face o reparație morală fața de această nobilă profesiune.
Marina Almăsan: – De ce boală suferă România?
Dana Safta: – Ignoranță și lipsă de consecvență.
Dana Safta: – Probabil că nu, judecând după cum s-au derulat evenimentele din 90 încoace…
Marina Almășan: – Vă doresc tot binele din lume și să vi se indeaplinească cel mai puternic vis! ….a propos: care este acela??
Dana Safta: – ..Să fiu sănătoasă și…să ajung bunică!
Comentează