De vorbă cu zeii, la Templul Lama din Beijing

Astăzi am vizitat una dintre cele mai mari mănăstiri tibetane din lume: Templul Lama. Chinezii numesc acest loc „Palatul păcii și armoniei”, dar pentru noi, europenii, obișnuiți cu bisericile creștine, templul reprezintă un sălaș plin de mister și fascinație. Sinceră să fiu, nu am simțit niciodată dorința arzătoare de a petrece mai mult de 20 minute într-o locație religioasă…însă de data aceasta, dacă timpul ne-ar fi permis, aș fi admirat palatul încă 2 ore pe lângă cele alocate în programul nostru pentru vizitarea acestei minunății. Iată și de ce:
Încă de la primul contact cu templul, în fața impunătoarei porți, ai impresia că pătrunzi printr-un portal într-o lume sacră. Este un spațiu viu colorat, plin de oameni, de credincioși nu de turisti, care vin aici să aducă ofrande zeilor lor și să se roage. Inițial, templul Lama era locuința prințului Yong din dinastia Qing, înainte ca acesta să devină împărat și să se mute în Orașul Interzis.
În timp ce înaintam spre centrul incintei, am obsevat o dâră de fum care se înalța spre cer. Curioasă, grăbesc pasul pentru a descopări misterul și… ce să vezi?! Pâcla densă de fum nu provenea de la vreun incendiu, ci de la sutele de bețișoare parfumate aprinse de către chinezii credincioși. Nu mă mulțumesc doar cu această scurtă constatare, așa că, analizez ritualul religios pe care îl îndeplineau cu minuțiozitate oamenii din jurul meu. Îmi fixez privirea, la întâmplare, pe o chinezoaică aflată în floarea vârstei. Aceasta ține în mână un mănunchi de bețișoare parfumate pe care le aprinde într-un vas de bronz, în interiorul căruia pâlpâie o flacără. Fata se apropie apoi de o băncuță lungă și joasă, situată în fața unei porți interioare a Templului. Îngenunchează, cu fața către poarta mirobolant sculptată în culori vii și păzită de doi dragoni din metal…apoi închide ochii, ridicând către cer mâinile împreunate care țin bețișoarele parfumate. Preț de câteva zeci de secunde stă nemișcată și se roagă, timp în care curiozitatea mea sporește, întrucât încerc să deslușesc ceea ce urmează să se întâmple. Tânăra chinezoaică se ridică, tot cu mâinile îndreptate spre cer și apoi îngenunchează din nou pe băncuță, de data aceasta face și o plecăciune. Tot ritualul se repetă de 3 ori, urmând ca fata să se îndrepte spre un alt vas în care zac mii de bețișoare aruncate, unele încă fumegânde. Fiind profund impresionată de micul spectacol din fața mea (toți chinezii făceau aceleași mișcări suave ca cele ale fetei), m-am grăbit să-mi aprind și eu câteva bețișoare parfumate și să urmez exemplele din jurul meu, pentru a respecta această tradiție…
Am ajuns în ultima sală a palatului…dar am împietrit de uimire și admirație. În fața mea se înalță impunător Buddha Maitreya- cea mai mare statuie din lume sculptată dintr-o singură bucată din lemn de santal, având 17 metri înalțime! Se spune că întâi a fost făcută această statuie, iar în jurul ei s-a construit templul aferent. Datorită acestei performanțe uluitoare, anul 1993 a marcat intrarea cu succes a lui Buddha Maitreya, din Templul Lama al Beijingului, în Guinness Book of World Records!
La întoarcere simt o stare de reverie, ceea ce mă ajută să situez Templul Lama în topul personal al celor mai spectaculoase locuri pe care le-am vizitat.