Dacă trandafirul este regina florilor, lăcrimioara este categoric a inimii. Lăcrimioarele deţin pe nedrept un loc fruntaş în topul impresiei că aduc ghinion, că înseamnă suferinţă, că transmit durere. Dacă ar trebui să aleg între o casă plină în permanenţă cu trandafiri şi o grădină cu mii lăcrimioare aş avea o problemă. Însă în cele din urmă m-aş îndrepta spre covorul parfumat de lăcrimioare. Câteva argumente în favoarea lor:
– Le putem planta chiar şi acum (seminţe, nu rizomi, aceştia se pun în pământ toamna). Rezistă în locuri umbroase, le trebuie un sol umed, nu sunt pretenţioase. Şi – atenţie! – nu şi-au pierdut mirosul, ca alte flori
– Au rămas din istorie drept simbol al rezistenţei, al tăriei de caracter, al speranţei, al reînnoirii, deci ne ajută să transmitem mesaje încărcate pozitiv
– Chiar dacă lăcrimioarele au apărut în visul Fecioarei Maria înaintea crucificării lui Iisus, deci unii sunt tentaţi să le atribuie exclusiv sentimente legate de suferinţă, ele reprezintă totodată convingerea că binele, dreptatea înving
– Lăcrimioarele sunt nelipsite din buchetele de nuntă ale multor popoare, alături de florile de portocal, orhidee şi trandafir (celţii le foloseau aproape exclusiv), fiind, deci o promisiune a fericirii
– Sunt totodată cultivate pentru festivităţi şi evenimente dedicate inspiraţiei de care au nevoie scriitorii, jurnaliştii şi profesorii
… În rest, iubiţi florile în fiecare zi!
Comentează