Deunăzi a venit pe la mine un nepot din Lupeni. Adică nu e chiar nepotul meu, e din partea lui Răposatu, dar tot nepot se cheamă. Avea niște daravele de rezolvat cu o mașină pe care a cumpărat-o (sau a vândut-o). Așa că i-am dat o vișinată și l-am luat la întrebări despre cazul cu fata bătută la stațiunea Straja de un interlop, așa ca să mai iau și eu pulsul ”României profunde”, cum le place ăstora de la televizor să zică.
- Mătușico, nu există nici un caz.
- Adică cum? N-a bătut-o nemernicul pe biata fată?!
- Nu! I-a tras doar doi pumni, că dacă o bătea, era la cimitir acum.
- Și ție ți se pare normal să-i tragă doi pumni?
- Păi ea ce căuta să îi facă morală lui King Kong la patru dimineața că de ce îi înjură pe ăia de-acolo? Dacă ești sensibilă, du-te bre, la mănăstire, nu la cabană. Sau dacă ești salvamontistă și stai la cabană, taci din gură.
- Deci vouă vi se pare normal ca o fată să fie lovită de un monstru până ajunge în comă de față cu alți zece bărbați, inclusiv un jandarm?
- Mamaie, nu te băga unde nu știi! Sigur că în mod normal ar fi trebuit să facă ceva, dar nu e vina lor că erau mai beți decât ăla. Și la urma urmei, jandarmul era în timpul liber! Numai Chichichan și Chucknorris se bat cu infractorii în timpul liber. Și ăia doar în filme, că în viața de toate zilele e vai de mama lor.
- Am priceput. Dar după aia ce s-a întâmplat?
- Ce să se-ntâmple? Nimic. Fata bea supa cu paiul, din motive de mandibulă, iar Palesică e bine mersi. Adică i-au dat drumul de la bulău cu scuze și felicitări.
- Cum adică? E bine mersi, după toată oroarea aia?
- Sigur că da. Și-a retras fata plângerea. A sfătuit-o cineva de bine, că una e să rămâi fără dinți și alta e să rămâi fără cap.
- Și vouă vi se pare normală situația asta?
- Nu-i normală, dar asta e situația! A cui e vina că proasta s-a băgat în pumnii lui Palesică, doar așa, de-a naibii, ca să strice reputația orașului Lupeni și a stațiunii Straja?! Adică ștergem cu buretele sângele minerilor care s-au sacrificat la greva din 1929 și la greva din 1977, bașca sângele pe care l-au vărsat în 13-15 iunie la București de dragul unei mucoase?
Nu-i ficțiune ce v-am povestit, ci, în mare parte, o discuție reală. Stau și mă întreb dacă n-ar fi momentul ca acest Sorin Palesică să candideze pentru postul de primar al Lupeni-ului (că tot se apropie alegerile locale). Cu un asemenea nume (vorba aia, l-a votat poporul fără să clipească ani de-a rândul pe unul al cărui nume rimează cu flatulența), cu un asemenea pumn greu și cu un pedigriu de vechi pârnăiaș, e calificat să intre în lumea bună a edililor pricepuți la toate. Adevărul e că la așa cetățeni, așa primar s-ar cuveni. Votați-l, că-l meritați! Hai Palesică!
Comentează